Calitatea nu e totul

În apartamentul în care stăm acum, parchetul, ușile, ferestrele, mobila și scaunele sunt toate din lemn masiv.
Uși groase, rezistente cu tocuri sănătoase din lemn.
Dulapuri cât peretele de lungi și înalte de peste 2,50m.
Scaune de bucătărie să-l bați pe Jackie Chan cu ele și nu se rup.
Calorifere instalate în nișe speciale în perete și colțare de lemn la toate colțurile de perete.
Plinte din lemn masiv șlefuite și lăcuite de te onglindești în ele.
Lucruri trainice făcute să dureze trei generații.

Și totuși...
Toată casa are un aspect bătrânesc, un iz deprimant de vechi.
Nu de antic, de vechi!
Tapetul de pe pereți e într-o culoare neutră de bej spatolat cu alb, cred că s-ar putea "înveseli" puțin dacă s-ar spăla ....dar, e vechi.
Mobila de bucătărie din lemn masiv și ea, partea de-asupra e aproape intactă, dar dimensiunile și culoarea, mânerele și rafturile sunt...vechi.

Și-atunci mă-ntreb. La ce bun să investești sume mari de bani pentru a avea lucruri de calitate, trainice și fără moarte.
Lucruri care ar putea rămâne și nepoților nu numai copiiilor cu condiția să le păstreze.
La vremea lor au fost frumoase.
La vremea lor cineva a făcut un sacrificiu ca să le cumpere.
La vremea lor au fost moderne și proprietarii se mândreau cu ele..
Acum sunt vechi. Vechi și nimic mai mult.
Și parcă îmi pare rău de cei care vor cumpăra casa asta și vor trebui să arunce la gunoi tot lemnul ăsta masiv.
Pentru că, cu toată bunăvoința, pentru a da un aspect vesel și plăcut casei, trebuie aruncate aproape toate lucrurile astea.

Așa că renovați-vă casele dar în așa fel încât să nu vă pară rău când va trebui să aruncați câte ceva peste 10 ani.
Avantajul e că lucrurile moderne, fără cine știe ce calitate costă mai puțin.
Iar cu restul, puteți face o excursie exotică întrun loc plăcut și reconfortant. Nu e mai bine?

Din nou la Roma

Alt cartier, alt apartament, altă bucătărie, altă conexiune, altă cartelă telefonică, alți vecini...etc
Roma e mare, fiecare cartier ar putea fi un orășel, și în fiecare cartier există privilegii și lipsuri.
Nu știu unde va cumpăra Steve casa cea nouă dar știu că eu mă voi obișnui foarte ușor, sunt lucruri frumoase de făcut atât în centrul Romei cât și în periferie.

Deocamdată aștept controalele, analizele, ecografiile, vizitele la oncolog și în paralel o să vedem și case, apartamente și agenții.
Vremea e încă frumoasă, prețurile sunt încă mari, casele cu grădină mare sunt departe iar benzina se tot scumpește. Nu-i ușor de ales.
50 mp sunt puțini dar și 200 sunt prea mulți, casele noi sunt cele mai comode dar și toată experiența noastră din vara asta ar fi utila pentru o casă de renovat din temelii.
Steve încă n-a terminat cu hey-rup-ul la el acasă, eu însă da !
Și sunt foarte mulțumită, le-am găsit loc la toate și asta e o mare realizare pentru o femeie.
După partea estetică vine imediat cea practică.
Să fie frumos dar și să ai destule sertare, etajele, spațiu în dulapuri și în debara.
Așa e mult mai ușor de făcut curățenie și la fel de ușor de-ntreținut.

Ideal aici la Roma, ar fi 75 mp cu o gradiniță și un loc de parcare, nu departe de centru.
Centrul zonei respective bineânțeles, nu mă refer la centrul Romei care e pentru turiști.
Am dat azi o raită prin piazza di Spagna, via del Corso și mă uitam la ferestrele apartamentelor de-acolo... Oare cum e să stai în balcon, sau să privești pe ferestră și să vezi mereu, (dar mereu!), pâlcuri-pâlcuri de oameni cu pălării  care-ți fotografiază casa, balconul, florile, bunica și pisica?
Femei și bărbați în pantaloni scurți uitându-se în sus la arhitectura străzilor și care fac neîncetat poze.

M-am uitat la repezeală în câteva vitrine importante să văd ce tendințe sunt pentru iarna asta, Dior, Boss, Cavalli,am probat câte ceva la Mango și la Zara dar până la urmă tot de la Benetton și de la Intimissimi am cumpărat.
Mi se potrivesc modelele lor, la măsura fustelor și mai ales la cea a portofelului.

- Steve, dar ție ți-a fost puțin dor de mine?
- Vara asta, dragă, m-am bucurat că am avut mult de lucru , așa de mult că uneori uitam și să mănânc...
- Ei...bine...lasă, de fapt știi la ce m-am gândit?...la vârsta noastră dragostea nu mai înseamnă emoții cu fiori în stomac, nu te mai trezești dimeața cu gândul la aceeași persoană, nu mai simți că-ți lipsește în fiecare clipă, nu mai dorești...
- Eh, stai-stai puțin, cred că ar fi mai bine să vorbești doar pentru tine.... pentru că între noi doi pare că există o persoană care crede că dragostea e importantă doar la 20 de ani, dar ia ghici! persoana aia nu sunt eu :D.
Iar la vârsta mea dragostea și sentimentele sunt încă primordiale, la fel ca hrana și apa.
Erai la curent cu toate astea sau ai nevoie să te-așezi ca să-ți revii?
- :-(

Ultimele pregătiri

Computerul meu a fost la service zilele astea.
N-a fost vina lui, a fost a mea.
În nemărginita mea generozitate am vrut să împart cu el tihna în noua casă la un pahar cu suc. Dulce!
A suportat el multe de când mă știe dar de la suc i s-a făcut rău.
Și a trebuit să-l ducă Nan până la "răsăritu' " la urgențe, dar și-a revenit. Uite că mai merge.
Răsăritu' pentru cine, așa ca mine, nu știe unde și ce e. e un cartier al Brașovului, uitat de lume, de primar și de civilizație, rămas în posesia a două-trei familii de țigani, a unui drum prăfuit și a ce-o mai fi pe-acolo.
Face parte din Brașov, orașul Brașov cel cu lalele la intersecții.
Dar nu-l critic, am văzut eu și la case și capitale mai mari rezolvarea asta.
Ce-i frumos în centru, la vedere, ca să-și facă turiștii o părere, restul.... se împinge cât mai la periferie.
Acolo le place cel mai mult și țiganilor, și la Bv și la Roma.

Deci de-asta am rămas în urmă cu jurnalul de design și cu ultimele noutăți.
Nan, cu multă discreție și generozitatea mi-a împrumutat calculatorul lui, dar mă simțeam ca un musafir pe tastele lui, nu puteam scrie relaxat....:-)

Astăzi, ca să revin la actualități, mai aștept să vină un domn (!) pentru telefonul fix care e fără ton de câteva zile, băiatul de la mobilă cu ultimul dulăpior pentru hol, un alt domn pentru verificarea contoarelor de apă rece, mașina de spălat, valiza lui Nan de trimis la București (el a plecat deja la nunta unei colege), întreținerea și alte facturi de plătit....și tot așa.
Azi.
Mâine, pregătesc valiza mea.
Poimâine o închid și luni plec.
Și să vedem ce mă așteaptă acolo, în afară de Steve care și el vara asta a respirat doar praful restructurărilor acasă la el. Și încă mai are vreo lună de muncă, de-abia a ajuns la schimbatul ușilor.
Un an plin de schimbări, o vară obositoare, o toamnă care a-nceput deja de mult.
La Bv în octombrie uneori ninge.
Adică peste câteva săptămâni?

ep.4 - accesorile

Când au înșurubat și ultimul sertar, mai rămâne să le dai banii oamenilor cu mobila și să-ncepi să mergi ca racul, adică înapoi.
E faza aia în care pentru a vedea mai bine rezultatul trebuie să faci doi, trei, patru pași înapoi, dar nu mai mult pentru că sigur te lovești de o ușă deschisă, de un mop căzut pe jos, de un raft care nu se potrivea, de niște șuruburi care-au rămas sau de vreun muncitor care stă să iasă.
Doar după vreo două zile am reușit să le găsesc loc la toate și mi-a rămas un loc și mie să mă așez, să-mi trag suflet și .... mai ales să-mi verific contul.
Băncuța cea nouă (ca să nu facem o mie de dâre pe peretele din bucătărie, dâre din alea de la scaune sau de la masă și de la papuci, am făcut o băncuță lipită de perete) unde se stă comod pentru că am pus și perne pufoase.... nu mi-a fost destul de moale ca să amortizeze tot deficitul !

După distracția cu mobila mai rămân doar micile detalii (alea care ar trebui să facă diferența!): perdele, draperii, covorașe, coșulețe. Cele vechi sunt vechi și trebuie altele care să înnoiască totul și să creeze efectul final de armonie. Sau mă rog, după caz...poate unii caută surpriza, șocul, impactul, noutăți din astea.
Eu v-am zis, mi-am citit cifrele rămase și am mai cumpărat niște coșulețe de răchita pentru baie, niște draperii, o perdea și ...cam atât, restul pe data viitore.
E foarte bun covorul pe care-l aveam, și nici serviciul de farfurii nu e rău, tot cel vechi.
Dacă totul merge bine o să mă mai "distrez" puțin la iarnă.

Dintre toate magazinele vizitate în vara asta, printre ultimele în topul preferințelor mele e Praktiker, nu mi-a plăcut deloc, personal tânăr, mereu grăbit, fără experiență și fără chef de vorbă.
Obiectele pe care le-am cumpărat de la ei au fost mai scumpe decât în altă parte iar pentru detalii sau lămuriri a trebuit să citesc instrucțiunile de pe ambalaj. Habar n-aveau de proveniența sau de calitatea plăcilor de ceramică pe care le vindeau, habar n-aveau de cum se montează o chiuvetă sau o cabină de duș.
Poate i-am întâlnit eu mereu pe cei mai nepregătiți.

Cei mai buni însă i-am găsit pe strada de Mijloc, vechile magazine și-au păstrat și vechii angajați, oameni care știu ce au în magazin, își cunosc furnizorii și pot da sfaturi utile, și tehnice și estetice.

Rămân la părerea că marile magazine sunt doar o economie de timp și un mod sigur de a umple buzunarele celor care deja le au pline. Deviza cu clientul mulțumit se aplică doar la suprafață, și la Praktiker și la Bricostore am întâlnit doar oameni foarte ocupați care nu știau mai mult decât știam eu din informațiile mele de pe net.
Rămân la părerea că micii meșteșugari, atelierele de tâmplărie, de articole de zidărie, de gresie și electrice ar trebui să existe în continuare. Fiecare separat.
 Toate mărfurile astea îngrămădite în halele imense ale super magazinelor ar fi trebuit să facă concurență măcar prețurilor, dar nu funcționează așa. V-am spus, am văzut prețuri mai mari la Praktiker decât pe strada Zorilor; la același produs.
Pe strada Zorilor sunt 4-5 magazine care vând aceleași lucruri și e mai bine așa. Cumpărătotii s-au obișnuit, au ca punct de referință o stradă întreagă și mai multe magazine, personal mai pregătit căruia îi pasă dacă pierde un client, și prețuri competitive.

E drept, așa funcționează peste tot, avem o economie de piață și noi, ce fain! woow! dar cu ce preț?
Investesc străinii, se folosesc de noi cât le merge și la prețuri și la salarii și dacă nu mai merge adio, în China au și ei economie de piață iar salariile sunt și mai mici decât la noi, în Est!

N-am făcut nicio scofală cu hiper și super halele astea de produse de tot felul, ne vindem ieftin și-atât.
Totul e cum "cazi' în noua economie, dacă ai norocul să lucrezi pentru un salariu bun, nu mai contează cine plătește (dar nici câte ore de muncă cere) important e că în casă bugetul a crescut și viața e mai ușoară.
Dar pentru cei care la runda asta n-au căzut tocmai în picioare e rău, dar nu rău .. rău rău.
Știu mai mult de trei persoane care și-au pierdut casa, economiile, familia, mobila, tot. Absolut tot.
Și mai știu alte trei care "s-ar putea" să și le piardă.
Și parcă nu pot să mă uit doar la cei fericiți și să zic că "asta e! trebuiau să fie mai atenți" pentru că nu-i așa.
Global vorbind astea sunt consecințele.
Cineva trebuia să piardă ca să poată câștiga cine? investitorii? investitorii străini poate!

Ok, mă bucur pentru X și pentru Z și pentru mine chair pentru că am avut puțin noroc și uite, am realizat o mulțime de lucruri frumoase pe care cine știe de când ni le dorim, dar... DAR!
Nu e omenește să privim doar în cartierul fericiților.
Știu că nu e nimic de făcut acum, știu că bisericile s-au îmbogățit și ele de când ne tot spun nouă să fim pioși și miloși. Dar cred că criza, dacă va veni, asta va face, va schimba tot sistemul ăsta bolnav.
Și eventual, încet încet, ne va învăța cum să realizăm altul. Mai simplu și mai eficient.
Un sistem în care să conteze și comunitatea nu numai individul.
Un sistem în care să ne pese unii de alții și în care să ne protejăm între noi.
Pantofarul din cartier trebuie să câștige și el un ban, are și el o familie la fel de importantă ca și a patronilor de la Brico.

Știu, pare demagogie ce scriu eu aici, dar poate am timp să traduc câteva articole extrem de interesante despre criză, despre schimbările așteptate, despre puterea pe care am uitat că o avem împreună.
Sau niște linkuri la pagini care prezintă eco satele, noile forme de viață în comun, noile resurse energetice, economice, noile comunități deja existente.
Ne-am bucurat mult că lucrăm pentru multinaționale, și ele chiar ne-au fost utile pâna la un punct, dar lumea în jurul nostru s-a săturat de mult de ele. Le-a înțeles jocul și le-a de-conspirat culturile de matrix.
În toate țările există deja sate ecologice, care funcționează pe alte baze și cu alte mentalități.

Istoria e ciclică, am mai spus-o, ce ia de bun astăzi, peste zece ani e perimat și gata de aruncat la gunoi dar lucrurile trebuie schimbate din când în când, progresul are multe forme iar echilibrul pe care ni-l căutăm cu toții are mai multe căi și infinite variante.

ep.3 - mobilierul

Și dacă s-a trecut cu bine de zidărie, faianțare și zugrăvit restul e distracție.
Dacă ești un tip ca Nan și nu reziști mai mult de 2 ore nici măcar întrun magazin de articole sportive, atunci soluția este Mobexpert.

Te duci, alegi, oamenii lor vin acasă la tine, plătești, aștepți iar plătești, oamenii transportă montează, te-ntreabă dacă ești mulțumit, tu zâmbești și iar plătești dar... vei fii mulțumit și satisfăcut pentru următorii 15-20 de ani.

Dacă nu ești dispus să tot plătești te orientezi spe alte magazine cu mobilă "de gata"...sunt câteva destul de respectabile în oraș dar la același preț ai putea avea și mobilă făcută la comandă.

Și-aici sunt multe firme, chiar prea multe zic eu dar e perioada renovărilor, banii câștigați trebuie și cheltuiți pe ceva, iar cum în România n-am avut plite de sticlă și cuptoare electrice, dulapuri cât peretele și mașini de spălat vase, acum că sunt de toate e momentul să le-nlocuim pe cele vechi.

Pentru mobilă eu l-am ales pe băiatul cu "săru'mâna" și chiar dacă toată echipa lui nu depășea 28 media de vârstă, au lucrat frumos, atent și la partea tehnică și la cea estetică.

Desigur că bucătăria de la MObex. e de neînlocuit dar cu 5 mii de euroni se pot face multe lucruri frumoase la comandă.

Dulapul din dormitor de exemplu l-am găsit chiar mai ieftin peste drum la Elvila, dar înăuntru n-avea altceva decât bara de haine și vreo două rafturi.

Cel pe care mi l-au făcut băieții are sertare mari și mici, rafturi și bare exact așa cum îmi trebuie mie, plus că e înalt până în tavan și lung cât peretele.

În plus dulapurile din comerț, chiar și în Italia, majoritatea sunt tot din PAL, asta în caz că nu le cumperi special din lemn masiv.

Istoria e ciclică și în domeniul mobilierului, după atâția ani de stil modern cu tot felul de module și dulăpioare toate subțirele, toate șchioape sau strâmbe, s-a întors în top iar lemnul masiv și modelele clasice.

Pentru stilul modern însă, PAL-ul sau MDF-ul sunt materiale care se pretează la tot felul de modele și culori, nu au cine știe ce calitatea, nici personalitate dar au avantajul că costă puțin și pot fi schimbate des fără păreri de rău.

Alegerea e simplă, ori mobilier de calitate care să reziste la cutremure,tzunami, divorțuri și copii mici... ori mobilier ușor, modern, cu bani mai puțini și rezistență mai mică.

Ce este însă foarte important e funcționaliatea și estetica iar acum economia de piață are variante acceptabile pentru orice buzunar.

Cu puțini bani dar mult gust se pot realiza apartamente frumușele pentru oricine.

ep. 2 - Pereții

Camra cielo stellato


Prima dată când am văzut pereți diferit colorați eram la un salon de coafură, cu vreo cinci ani în urmă.
Salonul se numea Viola iar pereții erau de patru nuanțe diferite de violet foarte bine asortat cu mobilierul și cu oglinzile cu rame lavandă.
Multă lume își colorează diferit pereții și acasă, dar foarte rar se armonizează cu restul camerei.
Poate pentru că doi pereți galbeni, unul albastru și unul roza shocking merg bine doar cu verde brotăcel extravagant.
Arată foarte bine însă, un singur perete colorat altfel, sau decorat cu tapet.
În dormitor peretele cu patul, căpătâiul mai exact, l-am văzut adesea zugrăvit cu o vopsea specială, puțin lucioasă, simplă sau cu imprimeuri discrete sau fanteziste, făcute cu mănușa sau cu buretele sau cu niște șpacluri speciale. Magazinele de vopsele cred că au așa ceva doar zugravii sunt mai greu de găsit!
http://www.youtube.com/watch?v=DzTD3H-6LE4&feature=related
(câteva video cu pereți colorați și decorați... nici nu e greu, mi-am făcut și eu odată un perete "spatolato")

Sufrageriile moderne, au mobila joasă și puțină și adesea perete din spate e decorat în mod special.
Cum trend-urile ultimilor ani au scos de la naftalină anii 70, decorurile și tapetul sunt adesea cu cercuri și dreptunghiuri "retro' ".
Mobexpertul e în trend, am văzut și lămpile decorate așa.
Eu nu mor după ele, tot ce mi-aș cumpăra din categoria "antic" este un Ford ca al lui Mildred Pierce, model 1930. negru evident :)

Pereții mei sunt toți albi, mai puțin sufrageria care e galbenă.
Bucătăria e de obicei prea plină de culori și prea sortită la accidente gastronomice ireparabile iar un strat de lavabilă albă rezolvă instantaneu orice dezastru.
La galbenul din sufragerie, cea mai rafinată combinație ar fi fost cu alb, plintă albă de lemn, prize albe, chenar sau tavan alb și mobilă puțină.
Mobila de sufragerie n-am schimbat-o încă așa că am ales doar draperiile (prin care nu trece lumina) culoarea tabacului și canapele bej cu țesătură tip sac. Restul face parte din proiectul de iarnă.

Tot alb au rămas și pereții în dormitor dar acolo mă mai gândesc, ar fi mers perfect o nuanță de lavandă foarte pastel, mai degrabă alb spre lavandă, cu draperiile albastru închis.

Ce n-am văzut prea des în România sunt tablourile. Sau chiar și unde sunt, sunt tablouri mici luate din magazinele de mobilă sau poate unul mai mare prin sufragerii.
În Italia tablourile sunt un must. Casele lor sunt neterminate fără tablouri iar de când cu Steve nici eu nu mă mai simt bine cu pereții goi, am în minte niște subiecte care mi s-ar potrivi perfect pe ici pe colo prin casă dar aștept să mă consult cu expertul.
Când am cumpărat apartamentul ăsta, proprietara îl decorase cu fotografii mari și mici de-ale ei, probabil de când lucra ca model sau ca dansatoarea.... nu m-am prins eu bine  pentru că de câte ori mă uitam la ea diferența era de-a dreptul stridentă.
E drept că multe dintre fotografii erau din alea "vezi, nu vezi" , alb-negru, în umbră sau artistic ascunse, nud sau semi-nud... alt fel de artă. Nu mă ridic eu la înălțimile alea iar Na nicicum nu vrea să "pozeze" pentru catalogul de toamnă-iarnă indoor :-)

Reamenajarea - ep.1 Placile de ceramică

Când e vorba de renovare se-ncepe de la bază.
Baza e viziunea de ansamblu, ideea generală despre cum ai vrea să arate casa la final.
Eu de exemplu mi-aș fi dorit un interior Liberty cu lămpi Tiffany, camere de 40 mp și mozaic de piatră pe holuri.
Nu-i posibil.
Ce mi-a mai rămas a fost alegerea dintre un spațiu clasic sau unul modern.
De modern m-am cam săturat, mereu linear, metal și sticlă, lucios, anonim, transparent,impersonal.
Clasic? Ehm... linii curbe, stil încărcat, culori de pizzerie, aglomerat, obositor.
Ce fac, ce aleg?
Gresia pe care o văzusem în Italia și-mi plăcea, "cotto" în tonurile cărămizilor cerea un interior clasic, cald, cu culori intense. Mai lipsea arcada la bucătărie și puteam să le scot pizza cu lopata musafirilor.
Doar cu o mobilă albă cu fronturi cu chenar clasic s-ar fi salvat, dar n-a fost posibil.
Așa că am luat totul de la capăt!

Gresie mată sau lucioasă? Și ce culoare? În baie sau în bucătărie?
Între mat și lucios mai există o variantă, semilucios. Și asta e ideală.
La atingere trebuie să alunece ușor mâna pe ea și să pară "moale" nu uscată. Asta e cel mai ușor de întreținut, nu se pătează, nu alunecă și chiar dacă nu e lucioasă e totuși luminoasă. Cu rosturi mici și  în culori deschise "mărește" spațiul.

Culorile.
Albul și negrul le-am eliminat din start iar dintre cele rămase îmi trebuia o culoare neutră(pentru bucătărie)
Griul și bejul.
Nuanțele de gri sunt multe, frumoase și elegante dar merg bine daor cu alb sau cu mov sau alte tonuri  de gri, de negru, dar toate reci.
Bejul  din bucătărie e mai cald și merge bine cu alte culori calde și primitoare, e elegant și modern, mai degrabă un crem-ocra care merge perfect ca și culoare de bază, păcat că e placa prea uscată, prea mată și plină de asperități. Se pătează întro veselie și se curăță numai cu rugăciuni în tibetană.

Bejul din baie e exact ce descriam mai sus, moale și spațios, n-o să îmbătrânească niciodată.
Faianța am luat-o împreună cu gresia și bine-am făcut pentru că e super ok.

În bucătărie însă, ca să nu am un rezultat prea modern și impersonal, am ales plăcile de faianță mici de 10x10, un bej închis, culoarea pământului, cu rosturi mici și doar pe peretele cu mobila. O alegere perfectă.

Ce mai trebuie să spun pentru că am verificat e că plăcile mari spațiază, Nelu n-avea dreptate.
S-ar putea ca cele foarte mari să fie cum zicea el adică deja curbate din fabricație, dar trebuie verificate.
Eu le-am văzut în câteva locuri, plăcile dreptunghiulare, puse intercalat și nu pe rost și arătau foarte frumos.
Și sunt și foarte moderne.
Tot moderne, dar în baie, sunt plăcile de faianță mari, dreptunghiulare, cu sau fără decor.
Griul închis, în baie, cu toate sanitarele albe iese foarte bine, dar e puțin rece.

Până la urmă, baia, (pe care o consideram mai puțin importantă) a ieșit cel mai bine.
Dar știu acum că de fapt baia e foarte ușor de schimbat, sunt mult mai puține lucruri de care trebuie ținut cont. Practic trebuie să se asorteze bine doar cu obiectele sanitare și cu pereții. Adică cu albul!
Iar cu albul, în baie, aproape orice culoare arată bine.
Albastrul și verdele sunt ideale.
Eu m-am gândit că o să mă satur repede și de una și de alta și așa am ales bej ca să n-o mai schimb niciodată (vorba vine :P )
Cel mai mult și  mai mult mi-a plăcut baia lui Carrie Bradshaw din nu știu ce film, alb, roz antic și negru. Feminin, rafinat, stylish.
Mi-am amintit în ultimul moment că mai e și Nan și uite-așa m-am întors la bej :((

Dar câteodată tot mă mai uit la "stylish interiors" din Sex and the city... ..prea frumos !
http://www.elledecor.com/celebrity-homes/articles/stylish-interiors-sex-and-city-2

Aproape de final



Atelier de tâmplărie



Dimensioni: 70 x 70
Tecnica: mista

Collezione : Roma
Autore: Steve
Disponibile: Si



De câte ori mergeam pentru prima data acasă la cineva în Italia, îmi arăta pe rând toată casa, fiecare cameră, terasa, grădina, chiar și băile.
Italienii sunt mândri de casele lor, de mobilier, de culori, de tablouri, de tot ce fac ei acolo în spațiul acela al lor pentru a se simți bine, confortabil și în pas cu moda eventual.
După experiența mea din vara asta cred că au și de ce să tot deschidă ușile și să aștepte laude.
Oameni buni, păi eu credeam că dacă ai toți banii odată și timp cât de cât ca să te flendurești prin magazine, treaba-i făcută. N-are cum să nu iasă foarte bine.
Ba chiar mă cred o femeie cu gusturi alese, cu simțul culorilor și cu ochiul ager spre lucrurile de calitate.
Uneori sunt chiar mulțumită de mine, dar... mă refeream la haine.
Acolo există mereu cabina de probă, sfânta cabină de probă în care intri și lepezi tot ce vrei de pe tine și te "redecorezi" cum vrei tu să arăți, după care te uiți de 77 de ori în trei oglinzi ba mai ceri și părerile celor care sunt sau nu sunt cu tine.
Iar dacă ajungi acasă și nu-ți mai place, asta e, o ascunzi undeva în fundul dulapului și aștepți să se potrivească mai bine cu noile achiziții iar dacă nu și nu, după vreo doi-trei ani de nefolosință, adio! la tomberon.
Dar asta, repet, la haine unde cheltuielile nu produc unde seismice de gradul 7 și unde cabinele de probă sunt curate și liniștite, nu există nici praf, nici moloz, nici muncitori care-și fac de cap pe banii tăi, nici nervi, nici nerăbdare.
Asta la haine, unde după ani de zile fiecare-și cunoaște defectele de ascuns și calitățile de scos în față, culorile cu care-i șade mai bine și cele pe care e obligatoriu să le evite, croielile și mai ales felul în care o haină capătă valoare în momentul în care e îmbrăcată de persoana potrivită.
La haine e simplu!

La reamenajări e cu totul altceva, și pentru că nu-mi pot scrie toate concluziile întrun singur post o să fac un serial-design ca să nu  uit tot ce-am învățat o vară-ntreagă plus toată "înțelepciunea adunată de prin reviste, forumuri, filme și alte surse ajutătoare.
Mai am încă ruleta în poșetă, alaltăieri mi-au adus patul din dormitor și azi îi aștept pe cei cu dulapul, ieri am pus o parte din perdele și pe când o să termin am deja biletul spre Roma.
Și de fapt nici n-o să termin curând.
Dintre toate lucrurile schimbate, puține dintre ele poartă marca "sunt sigură că o să-mi placă și peste 20 de ani la fel de mult".
Unele au fost alese în baza multor factori: spațiu, necesități, culoare, preț și oferta din magazine.
Vă dau doar un exemplu, mobila de bucătărie aș fi vrut-o albă, dar albul e frumos numai dacă i se dă personalitate din model, din structura lemnului, din combinația reușită cu electrocasnicele, cu masa și scaunele, cu faianța și gresia, cu restul apartamentului.
Alternativa la ce aveam eu în minte am găsit-o doar la Mobexpert, doar că costa de 7 ori mai mult și ar fi durat vreo 2 luni. NUmai bucătăria!
Așa că a trebuit să accept o soluție de compromis și să aleg altceva care să semene cât de cât.
Doar că a face mobilă la comandă nu e chiar așa de ușor pe cum pare.
Mereu e ceva care "asta nu se poate face" sau "asta nu avem".
Iar pozele și eșantioanele de multe ori nu sunt suficiente pentru siguranța unui bun rezultat.

Soluția ideală e ori cumpărarea direct din magazin ori un designer.
Știu că e puțină lume care apelează la designeri.
Știu că multă lume se gândește că alegerea un designer e echivalentă cu a nu avea gusturi.
Sau poate că e o cheltuială excesivă, nu știu, știu doar că un bun designer are multă experiență, are deja în minte rezultatul multor case pe care le-a amenajat pas cu pas, a văzut rezultatul și are o idee clară despre ce e bine și ce nu, despre costuri, despre magazine și despre micile trucuri cu care se salvează marile greșeli.

Mă consolez uitându-mă în jur și spunându-mi că n-a ieșit rău în ansamblu, pentru necesitățile noastre, pentru comoditatea și gusturile noastre, pentru banii necesari proiectului, e ok, merge.
Iar unde nu e chiar ce-aș fi vrut iar mă consolez. De-abia o să am motive să mă mai uit prin reviste, să mai schimb câte ceva, să nu rămân o viață-ntreagă cu aceleași lucruri vechi și demodate.
Eh, am întors-o bine, nu?

Dacă am timp în seara asta o să-ncep primul episod din seria "Design, schimbările vin din interior"

bye bye vară !

centrala mascata

   Azi am primit un mail de la una dintre companiile de zbor la care sunt inregistrata, zicea asa "Cine a zis ca vara s-a terminat?"

Ah, oh....deci e adevărat? și oficial și "pe pielea noastră" vara s-a cam dus !

Iar eu cum m-am bucurat de ea?

Cu Nelu! și cu tipul ăla ce crede că-mi ține sus moralul zicându-mi "săru'mâna!"

De grija lor nici n-am băgat de seamă că, seara când ies, îmi iau și "ceva cu mânecă lungă" de pe cuier.

Și doar bucătăria e gata, dormitorul și balconul încă sunt pline de cutii și pungi pline cu tot felul de lucruri.

Și ce visam eu în primăvară la Roma! că o să mă plimb prin tot Brașovul, și-o să ies la terase și pe Republicii și pe sub Tâmpa....
Aș ! terase nici măcar una! am ieșit mai des la Roma decât aici.
Pe sub Tâmpa noroc că am fost aseară că altfel nici nu treceam pe-acolo anul ăsta.
Era liniște și verde, și oameni care-și plimbă alene câinii, și terenurile de tenis de pe care tocmai se duce ultima rază de soare, și coșurile de baschet de la care se-aud strigăte și râsete de vacanță.
 Fetele ies cu părul strâns de la aerobic și cu sticluța de apă în mână.
Soarele tocmai înconjoară pentru ultima oară bastionul țesătorilor iar pădurea se-ntunecă printre frunzele de fag de la margine. E frumos.
E plăcut. Și tot Brașovul e plin de culori.

În curând Tâmpa va fi roșie și arămie și galben-aurie. O splendoare.

Turiștii plătesc ca să se bucure de priveliștea asta.
Spre "Universal" un tânăr cu rucsacul în spate făcea un prim plan de la 2cm unei frunze căzute în iarbă.
Prima frunză galbenă din aparatul lui de turist la Brașov.

Prin comparație, bucătăria mea, cu gresia și cu rafturile în debara și toate alea...e nimic.
Natura e splendidă și se-nnoiește de 4 ori pe an. Eu oricum nu pot ține pasul cu ea. Mă bucur dacă pot aduce câteva culori noi măcar din când în când cu câte-o farfurie nouă sau cu câte-un buchet de flori colorate din piață.

A fost o vară dulce, caldă și "fructuoasă" ,mărul din fața geamului de la bucătărie e doldora de mere aurii iar cerul încă e limpede și senin.