Din nou la Roma

Alt cartier, alt apartament, altă bucătărie, altă conexiune, altă cartelă telefonică, alți vecini...etc
Roma e mare, fiecare cartier ar putea fi un orășel, și în fiecare cartier există privilegii și lipsuri.
Nu știu unde va cumpăra Steve casa cea nouă dar știu că eu mă voi obișnui foarte ușor, sunt lucruri frumoase de făcut atât în centrul Romei cât și în periferie.

Deocamdată aștept controalele, analizele, ecografiile, vizitele la oncolog și în paralel o să vedem și case, apartamente și agenții.
Vremea e încă frumoasă, prețurile sunt încă mari, casele cu grădină mare sunt departe iar benzina se tot scumpește. Nu-i ușor de ales.
50 mp sunt puțini dar și 200 sunt prea mulți, casele noi sunt cele mai comode dar și toată experiența noastră din vara asta ar fi utila pentru o casă de renovat din temelii.
Steve încă n-a terminat cu hey-rup-ul la el acasă, eu însă da !
Și sunt foarte mulțumită, le-am găsit loc la toate și asta e o mare realizare pentru o femeie.
După partea estetică vine imediat cea practică.
Să fie frumos dar și să ai destule sertare, etajele, spațiu în dulapuri și în debara.
Așa e mult mai ușor de făcut curățenie și la fel de ușor de-ntreținut.

Ideal aici la Roma, ar fi 75 mp cu o gradiniță și un loc de parcare, nu departe de centru.
Centrul zonei respective bineânțeles, nu mă refer la centrul Romei care e pentru turiști.
Am dat azi o raită prin piazza di Spagna, via del Corso și mă uitam la ferestrele apartamentelor de-acolo... Oare cum e să stai în balcon, sau să privești pe ferestră și să vezi mereu, (dar mereu!), pâlcuri-pâlcuri de oameni cu pălării  care-ți fotografiază casa, balconul, florile, bunica și pisica?
Femei și bărbați în pantaloni scurți uitându-se în sus la arhitectura străzilor și care fac neîncetat poze.

M-am uitat la repezeală în câteva vitrine importante să văd ce tendințe sunt pentru iarna asta, Dior, Boss, Cavalli,am probat câte ceva la Mango și la Zara dar până la urmă tot de la Benetton și de la Intimissimi am cumpărat.
Mi se potrivesc modelele lor, la măsura fustelor și mai ales la cea a portofelului.

- Steve, dar ție ți-a fost puțin dor de mine?
- Vara asta, dragă, m-am bucurat că am avut mult de lucru , așa de mult că uneori uitam și să mănânc...
- Ei...bine...lasă, de fapt știi la ce m-am gândit?...la vârsta noastră dragostea nu mai înseamnă emoții cu fiori în stomac, nu te mai trezești dimeața cu gândul la aceeași persoană, nu mai simți că-ți lipsește în fiecare clipă, nu mai dorești...
- Eh, stai-stai puțin, cred că ar fi mai bine să vorbești doar pentru tine.... pentru că între noi doi pare că există o persoană care crede că dragostea e importantă doar la 20 de ani, dar ia ghici! persoana aia nu sunt eu :D.
Iar la vârsta mea dragostea și sentimentele sunt încă primordiale, la fel ca hrana și apa.
Erai la curent cu toate astea sau ai nevoie să te-așezi ca să-ți revii?
- :-(