Cicatrici

iunie 2012

Fotografia din stânga ar putea aminti de vară, de concedii, de costume de baie cu preț redus, de piscină, sau de umbrele de soare Pepsi, și totuși sunt eu, în noul meu costum de baie comandat în Texas întrun raptus necontrolat de shopping.

E prima oară când port un costum de baie întreg și am vrut să imortalizez momentul și să nu mă gândesc la  nenumăratele cicatrici mari și mici pe care costumul cu motive girafate are rolul de a le ascunde împletind nylonul cu eleganța.

De ce să le-ascundă? zice Steve despre cicatrici, ar trebui să le porți cu mândrie, sunt semnele rănilor tale din război.

Oare așa să fie, să fie ca niște răni de război?
Înainte de-a mă îmbolnăvi eu am avut un raport destul de bun cu corpul meu, nu m-am simțit niciodată foarte frumoasă, dar am fost mereu recunoscătoare pentru că nu sunt urâtă și pentru că am un corp pe care dacă-l spăl, îl aranjez și-l îmbrac cu grijă, devine plăcut și acceptabil oriunde.

Hainele, tunsoarea, machiajul discret și mai ales caracterul frumos sunt determinate pentru o femeie. Avem un mare avantaj față de bărbați, orice vânătaie, cicatrice, depigmentare, pată, sau inestetism, sunt ușor de mascat cu puțin fond de ten sau prin vestimentație.
În cazul meu există costumul de baie întreg, rochiile cu talie înaltă, bluzițele cu volane sau pantalonii cu curea. Posibilitățile sunt multe și variate și deloc costisitoare.
N-aș mai fi putut purta un costum în două piese niciodată, nu atât din jenă sau stânjeneală cât din simplu respect pentru cei care mă privesc.
Eu m-am obișnuit cu mine și mi se pare totul normal, îi sunt recunoscătoare corpului meu pentru tăria și toleranța de care a dat din plin dovadă, pentru modul în care m-a sprijinit și m-a readus la normal. La acel normal care se vede în fotografie și mai ales la acel normal care înseamnă plăcerea de a trăi din nou, indiferent de ce-a fost ieri și indiferent de ce va fi mâine.

Prin urmare cred că n-o să le port cu mândrie în public ci o să le țin doar pentru mine (cicatricile), ele sunt doar niște riduri mai mari, mai adânci și mai ascunse, semnele unui anume itinerar de viață, mărturiile unor obstacole rămase în urmă, amintirea frumoasă a unei nesperate izbânzi.
Sunt o sursă continuă de energie și încredere în mine și deasemenea proba elocventă a miraculoasei capcități a corpului omenesc de a depăsi bolile, durerea și destinul potrivnic, deschizându-se din nou la viață ca floarea soarelui dimineața. Standing ovation for our body !

Poza a fost făcută de Steve , pe care-l vedeți pe terasa de la Vintage împreună cu mine, în martie anul acesta ^__^, o zi absolut strălucitoare de primăvară timpurie brașoveană.

Distracție obligatorie

 Din când în când am puseuri adânci de patriotism.
Crde că eu trăiesc în altă Românie, nu în cea în care președintele și primul ministru se păruiesc pe plagiate, fostul prim ministru tentează sinuciderea cu o zi înainte de a împlini 62 de ani, ICR-ul va fi politizat, Hidroelectrica își cere insolvența,  întrun spital din Iasi un pacient de 76 ani e înjunghiat mortal de un coleg de salon de 78 ani, întrun spital bucureștean un alt pacient e bătut crunt de către un asistent medical care-i fracturează patru coaste și-i zdobește un plămân, doctorii cică te omoară cu zile din vărful pixului, analizele și medicamentele gratuite sunt un fel de alba-neagra iar căpșunii anul ăsta n-au scăzut sub 8 lei/kg.
!
 Eu în schimb mă fudulesc cu țara mea, cu orașul meu, cu cartierul meu și cu prietenii mei ori de câte ori vine Steve din țara lui.
În cele 3-4 zile cât stă aici îi fac un program intensiv de divertisment de n-are omul timp nici să sufle, nu mă gândesc că ar putea fi obosit, nici că poate n-are chef de turism local, nici că afară sunt 35 de grade, eu sunt mereu odihnită și gata să-i arăt omului obligat-forțat cât e de frumos orașul nostru și nu mă las până nu-l văd că dă pe spate de uimire (sau de oboseală).
Sâmbătă de exemplu, l-am dus la piscină dimineața (soare, inot, sauna și masaj), la prânz acasă, la operă după-amiază și sus la Belvedere seara târziu. În total era să dea pe spate (de somn !)de vreo 3 ori toată ziua dar n-a avut destul timp sau loc (la operă de exemplu era cam incomod ).
Am complexul copilului sărac dar mândru care vrea cu tot dinadinsul să-i arate că și jucăriile mici și fără mulți bani pot fi la fel de frumoase ca și cele mari și prețioase.
Steve însă e un moderat, după ziua de sâmbătă -  sportivo-culturală-gastronomică - m-a asigurat că el s-ar simți la fel de bine și dacă ne-am așeza pur și simplu pe o bancă în parc, chiar și în balcon cu Mitzu. Nu știu dacă să consider afirmația un compliment sau....
Restaurantul de la Belvedere l-a "emoționat' cel mai mult. Mi-a spus de câteva ori că un T-bone așa de bun n-a mai mâncat de câțiva ani. Și mie mi-au plăcut multe lucruri acolo, panoramă de vis, feluri de mâncare imposibil de preparat acasă, prezentare regală și gust absolut delicios.
Dacă aveți musafiri sofisticați și mofturoși duceți-i întro seară acolo. O să vă pomenească.

Același parc, același primar...

  La noi în cartier, vechiul primar a fost votat de toți pensionarii, mamele cu copii, bunicile și bunicii mari frecventatori ai parcurilor din zonă. Face treabă dom'ne,deci trebuie reales!Parcul e "agora"-ul nostru modern, de când a dat colțul ierbii în parc se poate citi dintro privire viața societății actuale cu toată rutina și ironia ei. .
Se pot vedea pe alei căței fercheși cu limba scoasă, copii călare pe albinuțe cu pedale, mămici nerăbdătoare uitându-se în vârful toboganului la odrasla cu ștrampi albi, fetițe descurcărețe cu cheia de gât la întrecere pe trotinete, băieței pe biciclete, bunicuțe tolerante alături de ghiozdane roz...... ba chiar la noi în cartier avem și bănci la umbra teilor unde se reunesc mereu câteva pensionare la povești cu travestitul orașului. Cel cu vestă de lame' și păr permanent, cel cu mâini elegante de femeie îngrijită și caracter puternic de bărbat sigur pe el. Eu îl admir pe omul ăsta, a fost întotdeauna altfel , s-au zgâit toți la el de când îl știu dar el a rămas neclintit, aceeași frizură, același stil în vestimentație, aceeași privire un pic de sus, un pic mândră și un pic nepăsătoare. bravo lui!

Dar nu despre el vroiam să scriu, ci despre doamna cu broscoiul cu care m-am oprit câteva minute pe o bancă săptămâna trecută.
A fost o apariție neașteptată duduița cu tocuri și brosciul cu carapace.
Nu m-am putut abține și am întrebat dacă noaptea se transformă în prinț, dar nu, noaptea rămâne broscoi și doarme în acvariu mi-a zis. Ziua însă, stăpâna lui susține că trebuie scos la soare ca să-și ia vitamina C. Așa a zis doctorul și așa face de 13 ani de când îl are. E încă  minor dar țestoasele trăiesc mai mult decât noi și sunt și mai fidele decât noi...aiaiai!
Tatăl ei (al dudui)a avut un cancer belign , surorile îi sunt în Australia și respectiv în Finlanda, ea e șomeră dar are pasiune pentru oameni, face cursuri de engleză dar nu vrea să meargă în Australia din cauza climei, .... am aflat toate informațiile astea plus muulte altele în timp ce broscoiul o luase serios la picior prin iarba din spatele băncii.Se oprea din când în când și se uita înțelept la firele de iarbă și la picioarele copiilor scoțându-și capul lui telescopic din gât nepăsător la faptul că era la fel de "unicat" precum travestitul de pe banca cealaltă.
Despre duduie aș fi putut să aflu vrute și nevrute, n-avea secrete și nici prea multe complexe, vorbea în deplină libertate și-a trebuit să profit de momentul în care s-a dus după broscoi ca să pot pleca.
Nu va avea niciodată nevoie de psiholog, se destăinuie cu ușurință fără să facă din viața ei o taină din care să-și alimenteze psihozele.
Nici ea, nici travestitul și probabil nici broscoiul n-o să bată la ușă lui Freud niciodată cât timp există parcurile.

Duminică la feminin

Pentru bărbați orice pretext e bun pentru "o seară cu băieții" (un meci, o bere) , dar lasă că nici femeile nu mai  așteaptă 8 martie ca să iasă cu prietenele ^__^.
Iar când ies, întânirea seamănă puțin cu un episod din sex and the city sau cu o ședință de terapie de grup...mă rog, după caz și nevoi.

Pentru mine a fost o după amiază reușită, frumoasă și relaxantă.
Merită repetată cât de curând !

Feminitate cu miresme de iunie

anii "30

 Odată ce-ți accepți condiția vieții de pensionar, lucrurile devin mai simple și lumea mai colorată.
Eu de exemplu, merg mai încet și văd mai multe, păcat că memoria-mi scade și ca să fac loc imaginilor de azi trebuie să mă duc în arhivă și să șterg imaginile de ieri.
Azi de exemplu, trecând pe o alee m-a oprit în loc parfumul narcotic al teilor.
Un parfum insistent și curtenitor prin care natura ademenește trecătorii pe străzi  și se dă la ei liberă ca o dezmățată învăluindu-i cu miresme îmbătătoare și promisiuni de tainică fericire.

Faceți-vă timp, căutați un partener romantic, așteptați o seară călduță, reperați un parc sau o alee cu tei mari cu coama deasă, comandați o ploaie ușoară de vară și dacă n-a trecut încă luna iunie, n-a adormit partenerul și nu v-a trecut cheful.. ieșiți la plimbare!
 Pur și simplu! Dacă n-aveți partener împrumutați copilul cuiva, sau cățelul sau bunica. ( Mitzu e liber numai dimineața pentru că seara umblă cu destrăbălatele alea pline de purici, s-a ales praful de educația lui)
Dacă nu găsiți pe nimeni chemați-mă pe mine, știu niște alei pe care ne putem îmbăta cu apă rece și arome de tei și iasomie. O nebunie! Durează doar câteva zile, după care o să suspinăm alte 12 luni.

Una. Iar a doua chestiune importantă în seara asta este cea a rochiilor de vară.
Ați observat că stiliști au făcut pace cu femeile până la urmă?
Moda feminină, mai ales cea de vară, în ultimii doi ani e în sfârșit feminină. Combinații plăcute de culori, croieli simple și țesături molatece prin care moda propune din nou veșminte grațioase și confortabile.
Devenise incomod să fii femeie cu atâtea modele de rochii asimetrice, cu coadă sau cu colțuri, franjurate și netivite, înzorzonate, învolănate și sintetice.Cred că devenise dificil și pentru bărbați să ne perceapă așa cum am fi vrut noi, adică seducătoare și sigure pe noi.

Societatea s-a schimbat iremediabil, femeia de azi plină de responsabilități, surmenată și obosită nu mai seamănă cu cea de la-nceputul secolului trecut, dar... avem drept de vot, avem egalitate.
Ei bine, cred că putem rămâne egale cu bărbații și dacă nu ne-mbrăcăm cu tendințe masculine.
Și cred că avem mai multe avantaje în a fii femei, atât în vestimentație cât și în comportament. (am fost ieri la piscină și de-acolo m-am inspirat)
Am atasat două imagini dintrun film care mi-a plăcut foarte mult. Și tema și actrița și masinile și mesajul . Enjoy!