Proiecte, pasiuni, timp liber

 Ori de cate ori trec mai mult de cinci zile fara sa scriu sau macar sa ma gandesc sa scriu un post, si asta in ultimele luni se-ntampla tot mai des, imi pun intrebarea daca si mai ales de ce ar trebui sa mai scriu.
Ce ar putea sa aduca nou o casnica, pensionara, buna la toate dar nefolositoare la nimic.
Iar cand ma interoghez singura in felul asta nici macar nu ma deprim, dimpotriva, ma gandesc ca acum mai mult ca niciodata as putea sa fac ceva.
Nu neaparat ceva util societatii si nici macar ceva care sa aduca in mod necesar si obligatoriu multi bani. Ar fi suficienta o pasiune sau chiar si mai putin, placerea de a face ceva.

Am mai avut astfel de intrebari care-mi roiau in cap acum cativa ani, dar pe urma m-am imbolnavit si odata cu cu asta mi-am pierdut multa incredere in mine sau mai degraba, increderea care-mi mai ramasese o foloseam toata ca sa supravietuiesc.
De ceva timp insa, vad ca mi-am recapatat-o. Si increderea si curajul de a ma angrena din nou in ...ceva.
Am pe lista masina de cusut si proiectele de patchwork.
Am pe lista chitara si lectiile de invatare.
Am pe lista scrisul .
 Toate cele trei planuri de mai sus sunt insa solitare. Adica eu le fac, eu le admir, eu le folosesc, eu le critic. Si nu-i destul.
Nu numai pentru ca nu-mi permit o viata sociala plina ci mai ales pentru ca nu ma obliga in niciun fel sa ma trezesc dimineata devreme sau sa lucrez pana noaptea tarziu. Nu ma motiveaza, sunt mai mult pasiuni.
Si-atunci am inceput sa ma uit in jur si sa pun intrebari.

Sunt femei care si-au deschis un salon de frizerie intrun apartament de bloc inchiriat.
Altele, tot cu chirie, au un salon de cosmetica.
Sau altele au doar un colt cu chirie unde fac manichiura.
Indeletniciri exclusiv feminine dar care le asigura femeilor un loc caldut, fara stres si dead-line-uri, fara sefi nervosi si ambitii straine de multinationala hrapareata.
La fel sunt cabinetele de masaj. Curate, linistite , fara investitii mari.
Si cred ca nu sunt singura femeie peste 40 de ani care-si face astfel de planuri.
Varsta asta , daca stii sa te folosesti cum trebuie de ea, are foarte mult potential. Practic copiii sunt mari si au tot mai putina nevoie de noi si asta e bine pentru toti, ratele la case s-au cam terminat, batranetea inca e departe iar ceea ce e cel mai important e ca experienta si intelepciunea ne dau foarte multa incredere in noi insine.
Pare putin dar nu e, increderea e una din cele mai importante calitati.
Fara incredere suficienta nu-ti poti folosi nici talentul, nici banii, nici timpul liber.

Cam astea sunt proiectele mele la inceput de 2013, le-am pus pe hartie ca sa aiba mai multa forta si le public ca sa stie si altii de ele.. Pentru ca ei, "altii", sunt la fel de importanti ca si incerderea, te stimuleaza, te impulsioneaza, te verifica sau poate ...cine stie... devin parteneri.
E mesajul meu din sticla`aruncat in marea Internetului, dati-mi de stire daca ajunge la voi, bine?