lunedì 12 settembre 2011

ep.4 - accesorile

Când au înșurubat și ultimul sertar, mai rămâne să le dai banii oamenilor cu mobila și să-ncepi să mergi ca racul, adică înapoi.
E faza aia în care pentru a vedea mai bine rezultatul trebuie să faci doi, trei, patru pași înapoi, dar nu mai mult pentru că sigur te lovești de o ușă deschisă, de un mop căzut pe jos, de un raft care nu se potrivea, de niște șuruburi care-au rămas sau de vreun muncitor care stă să iasă.
Doar după vreo două zile am reușit să le găsesc loc la toate și mi-a rămas un loc și mie să mă așez, să-mi trag suflet și .... mai ales să-mi verific contul.
Băncuța cea nouă (ca să nu facem o mie de dâre pe peretele din bucătărie, dâre din alea de la scaune sau de la masă și de la papuci, am făcut o băncuță lipită de perete) unde se stă comod pentru că am pus și perne pufoase.... nu mi-a fost destul de moale ca să amortizeze tot deficitul !

După distracția cu mobila mai rămân doar micile detalii (alea care ar trebui să facă diferența!): perdele, draperii, covorașe, coșulețe. Cele vechi sunt vechi și trebuie altele care să înnoiască totul și să creeze efectul final de armonie. Sau mă rog, după caz...poate unii caută surpriza, șocul, impactul, noutăți din astea.
Eu v-am zis, mi-am citit cifrele rămase și am mai cumpărat niște coșulețe de răchita pentru baie, niște draperii, o perdea și ...cam atât, restul pe data viitore.
E foarte bun covorul pe care-l aveam, și nici serviciul de farfurii nu e rău, tot cel vechi.
Dacă totul merge bine o să mă mai "distrez" puțin la iarnă.

Dintre toate magazinele vizitate în vara asta, printre ultimele în topul preferințelor mele e Praktiker, nu mi-a plăcut deloc, personal tânăr, mereu grăbit, fără experiență și fără chef de vorbă.
Obiectele pe care le-am cumpărat de la ei au fost mai scumpe decât în altă parte iar pentru detalii sau lămuriri a trebuit să citesc instrucțiunile de pe ambalaj. Habar n-aveau de proveniența sau de calitatea plăcilor de ceramică pe care le vindeau, habar n-aveau de cum se montează o chiuvetă sau o cabină de duș.
Poate i-am întâlnit eu mereu pe cei mai nepregătiți.

Cei mai buni însă i-am găsit pe strada de Mijloc, vechile magazine și-au păstrat și vechii angajați, oameni care știu ce au în magazin, își cunosc furnizorii și pot da sfaturi utile, și tehnice și estetice.

Rămân la părerea că marile magazine sunt doar o economie de timp și un mod sigur de a umple buzunarele celor care deja le au pline. Deviza cu clientul mulțumit se aplică doar la suprafață, și la Praktiker și la Bricostore am întâlnit doar oameni foarte ocupați care nu știau mai mult decât știam eu din informațiile mele de pe net.
Rămân la părerea că micii meșteșugari, atelierele de tâmplărie, de articole de zidărie, de gresie și electrice ar trebui să existe în continuare. Fiecare separat.
 Toate mărfurile astea îngrămădite în halele imense ale super magazinelor ar fi trebuit să facă concurență măcar prețurilor, dar nu funcționează așa. V-am spus, am văzut prețuri mai mari la Praktiker decât pe strada Zorilor; la același produs.
Pe strada Zorilor sunt 4-5 magazine care vând aceleași lucruri și e mai bine așa. Cumpărătotii s-au obișnuit, au ca punct de referință o stradă întreagă și mai multe magazine, personal mai pregătit căruia îi pasă dacă pierde un client, și prețuri competitive.

E drept, așa funcționează peste tot, avem o economie de piață și noi, ce fain! woow! dar cu ce preț?
Investesc străinii, se folosesc de noi cât le merge și la prețuri și la salarii și dacă nu mai merge adio, în China au și ei economie de piață iar salariile sunt și mai mici decât la noi, în Est!

N-am făcut nicio scofală cu hiper și super halele astea de produse de tot felul, ne vindem ieftin și-atât.
Totul e cum "cazi' în noua economie, dacă ai norocul să lucrezi pentru un salariu bun, nu mai contează cine plătește (dar nici câte ore de muncă cere) important e că în casă bugetul a crescut și viața e mai ușoară.
Dar pentru cei care la runda asta n-au căzut tocmai în picioare e rău, dar nu rău .. rău rău.
Știu mai mult de trei persoane care și-au pierdut casa, economiile, familia, mobila, tot. Absolut tot.
Și mai știu alte trei care "s-ar putea" să și le piardă.
Și parcă nu pot să mă uit doar la cei fericiți și să zic că "asta e! trebuiau să fie mai atenți" pentru că nu-i așa.
Global vorbind astea sunt consecințele.
Cineva trebuia să piardă ca să poată câștiga cine? investitorii? investitorii străini poate!

Ok, mă bucur pentru X și pentru Z și pentru mine chair pentru că am avut puțin noroc și uite, am realizat o mulțime de lucruri frumoase pe care cine știe de când ni le dorim, dar... DAR!
Nu e omenește să privim doar în cartierul fericiților.
Știu că nu e nimic de făcut acum, știu că bisericile s-au îmbogățit și ele de când ne tot spun nouă să fim pioși și miloși. Dar cred că criza, dacă va veni, asta va face, va schimba tot sistemul ăsta bolnav.
Și eventual, încet încet, ne va învăța cum să realizăm altul. Mai simplu și mai eficient.
Un sistem în care să conteze și comunitatea nu numai individul.
Un sistem în care să ne pese unii de alții și în care să ne protejăm între noi.
Pantofarul din cartier trebuie să câștige și el un ban, are și el o familie la fel de importantă ca și a patronilor de la Brico.

Știu, pare demagogie ce scriu eu aici, dar poate am timp să traduc câteva articole extrem de interesante despre criză, despre schimbările așteptate, despre puterea pe care am uitat că o avem împreună.
Sau niște linkuri la pagini care prezintă eco satele, noile forme de viață în comun, noile resurse energetice, economice, noile comunități deja existente.
Ne-am bucurat mult că lucrăm pentru multinaționale, și ele chiar ne-au fost utile pâna la un punct, dar lumea în jurul nostru s-a săturat de mult de ele. Le-a înțeles jocul și le-a de-conspirat culturile de matrix.
În toate țările există deja sate ecologice, care funcționează pe alte baze și cu alte mentalități.

Istoria e ciclică, am mai spus-o, ce ia de bun astăzi, peste zece ani e perimat și gata de aruncat la gunoi dar lucrurile trebuie schimbate din când în când, progresul are multe forme iar echilibrul pe care ni-l căutăm cu toții are mai multe căi și infinite variante.

Nessun commento:

Posta un commento

Comentarii