Computerul meu a fost la service zilele astea.
N-a fost vina lui, a fost a mea.
În nemărginita mea generozitate am vrut să împart cu el tihna în noua casă la un pahar cu suc. Dulce!
A suportat el multe de când mă știe dar de la suc i s-a făcut rău.
Și a trebuit să-l ducă Nan până la "răsăritu' " la urgențe, dar și-a revenit. Uite că mai merge.
Răsăritu' pentru cine, așa ca mine, nu știe unde și ce e. e un cartier al Brașovului, uitat de lume, de primar și de civilizație, rămas în posesia a două-trei familii de țigani, a unui drum prăfuit și a ce-o mai fi pe-acolo.
Face parte din Brașov, orașul Brașov cel cu lalele la intersecții.
Dar nu-l critic, am văzut eu și la case și capitale mai mari rezolvarea asta.
Ce-i frumos în centru, la vedere, ca să-și facă turiștii o părere, restul.... se împinge cât mai la periferie.
Acolo le place cel mai mult și țiganilor, și la Bv și la Roma.
Deci de-asta am rămas în urmă cu jurnalul de design și cu ultimele noutăți.
Nan, cu multă discreție și generozitatea mi-a împrumutat calculatorul lui, dar mă simțeam ca un musafir pe tastele lui, nu puteam scrie relaxat....:-)
Astăzi, ca să revin la actualități, mai aștept să vină un domn (!) pentru telefonul fix care e fără ton de câteva zile, băiatul de la mobilă cu ultimul dulăpior pentru hol, un alt domn pentru verificarea contoarelor de apă rece, mașina de spălat, valiza lui Nan de trimis la București (el a plecat deja la nunta unei colege), întreținerea și alte facturi de plătit....și tot așa.
Azi.
Mâine, pregătesc valiza mea.
Poimâine o închid și luni plec.
Și să vedem ce mă așteaptă acolo, în afară de Steve care și el vara asta a respirat doar praful restructurărilor acasă la el. Și încă mai are vreo lună de muncă, de-abia a ajuns la schimbatul ușilor.
Un an plin de schimbări, o vară obositoare, o toamnă care a-nceput deja de mult.
La Bv în octombrie uneori ninge.
Adică peste câteva săptămâni?
Nessun commento:
Posta un commento
Comentarii