student life

Am uitat să vă povestesc un lucru important.
Săptămâna trecută mă sună Nan: 'Alo, ser'us, ia zi cum a fost azi la radio' 'bine, nimic de semnalat, tu ce faci?'
'nimic?cum nimic?  si efectele? ești tot asimptomatică?
A-simp-to-ma-ti-că! A zi așa, mă jur!
Oameni buni, deci... nu știu dacă mă-nțelegeți... trebuie să clarificăm niște lucruri:  drept e ca Nan stă la Buc și când eram acasă ne vedeam doar de 2-3 ori pe lună....drept e că atunci când venea acasa in weekend și eu și bunicii stăteam mai tot timpul prin bucătărie și făceam cutii și cutiuțe cu șnițele, orez, sosuri, chifteluțe, prajituri și etc.... drept e că Nan stă întrun cămin superfain ..... drept e că pentru viața lui standard (făăăără pretenții!) se cheltuie cam un salariu minim pe economie.... corecte sunt toate astea ...dar? dar !
După un an si un semestru (cca) fiul meu m-a intrebat daca sunt asimptomatică !!
 Ooooh...adică ce mai !...adică el fiul meu! nu glumesc!.. nu știu dacă vă dați seama ! e un eveniment!
Iar în seara asta mi-a zis textual: 'te anunț că de-acum incolo dacă vei mai avea nevoie de injecții subcutanat nu mai trebuie să ți le facă Steve la repezeală in mașină, de-acum sunt eu !! vineri am facut 4injecții. Pa-tru! Ok...pe prima am greșit-o puțin, mi-au spus ca pielea broaștelor e mai dură și trebuie să apăs tare (aici au greșit ei mama, n-au ținut cont de forța mea!!) eu am apăsat na... ehm și... eh, acul a ieșit pe partea cealaltă a broaștei și m-am autoînțepat ușor in deget...dar! i-am facut-o? i-am facut-o!
 următoarele 3 au fost executate corect și broasca a adormit tun! era o anestezie .
Am fost și primul din grupă, adică cel la care se uită toți...na, nu-i ușor, înțelegi așa-i?
Înțeleg Nan, cum sa nu-nțeleg... nu-ți face griji ... eu am pielea fina și m-am îngrășat considerabil, nu risc să-mi iasă acul pe partea cealaltă... de-abia aștepț să am nevoie de un set complet de injecții !!... tu să ai grijă doar să nu te-nțepi mamă, ... drăguțul de tine !!

Saptămâna 2

  cerasa marina  (fructul de care va ziceam în prima postare)

              Săptămâna a început cum vă spuneam cu ecografia.
Rezultat : o pietricică la fiere si analize pentru hepatită mâine.
Eh...partea bună când ai cancer e ca nu te mai sperii așa ușor. Chiar și medicii mi-au spus râzând că am un ''calcoletto''...să râd și eu? da, hai că râd și eu, râsul e antitumoral! Și oricum trebuie să-mi facă o operație atât de lungă și de complicată că să-mi mai elimine și  o pietricică de la fiere va fi o joacă... chiar și ficatul se poate elimina dacă tot ''trec'' prin zonă.(mi-au confirmat. tot zâmbind...mah)
Când am ajuns azi la SFN (spitalul) mi-am dat seama că uitasem acasă analizele de sânge. Grav! Fără ele nu se poate înlocui aparatul foto. Dar doctorul a găsit pe loc o soluție, i-am dat numarul, au sunat la laboratorul unde făcusem analizele și le-au trimis prin fax.
 (nimeni nu s-a uitat urât, nimeni n-a părut nervos, nimeni nu și-a dat ochii peste cap, nimeni nu mi-a atras atenția că data viitoare să nu se mai întîmple sau că ei nu sunt acolo ca să dea telefoane sau alte scenarii din astea pe care mi le imaginam deja! ințelegeți ce vreau să spun!. În 5min. s-a rezolvat tot eu m-am scuzat am mulțumit iar ei mi-au zâmbit și au zis doar 'n-ai pt ce, bine ca s-a rezolvat')
La radio m-am dus cu 3 ore mai devreme dar nici acolo n-am fost refuzată, am așteptat vreo 10min în total.
Asta a fost ziua de azi.

Chimionews

            Am pus la cuptor o tava cu cartofi si file' de cernia (un pește cu carne albă, atât știu despre el)
Cum? Am curațat cartofii, i-am taiat rondele i-am pus peste hîrtia de copt din tava, un strat, peste cartofi fâșiile de pește, sare, pătrunjel, piper, alt strat de cartofi iar sare și mirodenii si am inchis cu alta hârtie de copt. Cuptor, 200grade. Peste 15' scot hârtia de de-asupra ca să se rumeneasca puțin.
Pe urmă va spun dacă merită să incercați.
Intre timp sa va spun cum e cu chimioterapia.
In cazul meu, deja operata de vreo 5 ori, cu tot felul de complicații si surprize, au ales sa-mi faca o incizie sub clavicula stângă, să-mi insereze un port-a-cath cu un cateter în vena centrala. Asta ca să nu mă mai înțepe în venele de la mâini. Că deja erau obosite săracele. Așa se mai odihnesc și ele și eu.
Din port pleaca un ''șnur'' lung care are la capăt aparatul foto de care vă vorbeam alaltăieri.
Il schim la 7 zile adică mâine.
Nu știu dacă-i destul de clar că stau cu ochii pe tava din cuptor (pachetul s-a cam umflat, sper că-i de bine!)
Așa... mâine la 11 mă duc să mi-l schimbe, la 10,30 am de făcut și o eco la ficat ca nici el nu e foarte fericit.
După sper să mă primească și la radio și sa termin tot înainte de prânz.
Am multe de facut așa-i?
Păi da...și ma trezesc în fiecare dimineață la 8 ca să iau 5 picături homeopatice de scorpion.
Pun și apa la fiert pentru un ceai de ESSIAC, îl beau si pe el după ce se odihnește 20' și abia după o oră manânc.
De când fac radio am și regim, mai bine va spun ce mi-a mai rămas decat ce e interzis...mi-au rămas următoarele; pâine alba, paste, orez, parmezan, pui, cartofi, dovlecei, morcovi și pește (se coace, se coace, simt mirosul)
Aș mai vrea sa iau și niște picaturi de tinctura de echinacea, astragal și încă doua pe care le-am uitat, pentru drenarea sistemului limfatic. Am intrat la ''erboristerie'' dar mi-au făcut un calcul rapid, au zis; 230euroni și n-am mai ''insistat' să le cumpar ... sigur le găsesc la plafar nu?
Nu știu ce ajută și ce nu dar dacă tot fac chemio și radio niște plăntuțe in plus pot doar sa-mi coloreze puțin viața.
(am scos hârtia de de-asupra...n-arată rău)
Deci asta e chemioterapia mea, 5 săptămâni de fluor... de Crăciun voi fi luminoasă numai buna de pus in brad.
Lucrurile neplăcute sunt puține până acum, aparatul foto e greu și nu mai știu cum să-l pun, legat de curea îmi atârnă prea greu, la gât, pe un umăr, pe două, l-am pus și-n glugă nu e bine nicicum, noaptea dorm ca atunci când îl aveam pe Nan mic, încă nu mi s-a-ntâmplat să uit de el dar oricum comod nu e.
Stari de voma n-am. Vreo două zile am avut un gust de nisip in gură dar a trecut.
Uneori mă mai doare capul dar asta e de la ficat.
In rest, încă e bine dar mai am 4 săptămâni.
După cele 4 săptămâni vor fi alte 4 de odihnă și iar mă operează. Da știu, mie-mi spuneți?!...deja mi-e frică...dar la asta mă voi gândi atunci.
S-a făcut peștele...e chiar bun !

(știți ce greu e să scrii cu diacritice?pfff..... încercați si mai vorbim !;p)

La mulți ani !

Azi e ziua prietenei mele celei mai de la West.
Nunu, nu ăla sălbatic doar mai incolo așa cât sa ajungi până la Arad.
De la ea am învățat să zic ''să fii iubită''  așa că ''să fii iubită Angi !'' .
Să fii sănătoasă și să te bucuri de tot ce ai reușit să faci până acum.
Proiectele, speranțele, dorințele viitoare depind mult de tine, dedica-le timp și ajută-le să crească, nu le opri la stadiul lor de vise și teorie. Fii egoistă, nu mult și nu în sensul rău, atât cât trebuie ca să le poți realiza.
Tu contezi, dacă nu ai grijă de tine nu poți avea grijă nici de alții, logic nu? Deci gândește-te înâi la tine, la liniștea și la echilibrul tău, la sănătatea și la viitorul tău (știm noi de ce-ti spun asta tocmai de ziua ta, nu? ok! să nu uiți).

După 35, aniversările devin adesea banale, nu ne mai bucurăm așa de mult că numărul anilor crește. Ce e de aniversat? un an în plus? Așa ziceam până anul trecut dar uite că am descoperit și cum e să te bucuri de un an în plus! Se schimbă ierarhia valorilor și se-ntâmplă să te bucuri și de ''nimic''.... nimic înseamnă ceva, înseamnă să fii sănătos, să poți face tot ce vrei singur și fără ajutorul nimănui, să-ți poți face planuri de lungă durată și să te bucuri că le poți realiza chiar și pe cele de azi. Să fii liber să-ți folosești mintea și corpul așa cum vrei tu.
Și nu e puțin!
Doar că asta e așa ca atunci când primești un cadou cu felicitare. Citești acolo blablabla dar nu ții minte nimic, cadoul e important ! :)
Tre' să ajungem bătrâni ca să prețuim tinerețea...super, nu? Până nu pierzi ceva nu-l prețuiești de-ajuns.... păi și-atunci?
Și-atunci gîndește mai puțin și trăiește mai mult, așa cum fac copiii.
Sau cum zice un prieten de-al meu când vine vorba de prevenire, diete, renunțări, așteptări și chestii d-aste: să trăiești ca un bolnav ca să poți muri sănătos?
Are si el dreptate!

    La mulți ani Angi !

Radionews

Ieri am plecat mai devreme de-acasa că data trecută am ajuns la timp dar m-am uitat la ceas de-o-suta de ori. Bine...la telefon că ceasul uit in mod regulat să-l iau .
Si cum mergeam eu așa spre stație văd cum trece 708ul meu...să fug să nu fug?... nu fug! asta cu fuga după autobuz e o reminiscență comunistă stiți voi, după autobuz mai bine fugi că nu se știe când mai vine altul.
Dar aici nu e acolo si acum nu e atunci așa ca mă uit liniștită cum trece.
Calculam in minte daca l-aș fi prins, viteza mea pe ora e oarecum diminuata ...că fug de mai bine de 40 de ani si acum m-am mai căpătuit si cu celulele astea innebunite si in plus aveam si rucsacul cu sticluta de apa, "aparatul foto" saculetul la stanga si fularul cam prea lung...deci lasa ca vine altul. autobuz!
(aparatul foto=o cutie rotunda de vreo 400grame cu 84ml de solutie fluorouracile. asta e chimioterapia cu flux continuu. o să revin cu amănunte)
Si mă opresc eu să mă uit la niște fructe necunoscute care stateau frumos sub un arbust, ma interesez si va pun link (imi place asta cu linkuiala, e tare la moda) ...ei bine in timp ce studiam fructul asta asa frumos colorat (nu-i comestibil) si 708ul trecea, nu mica mi-a fost mirarea cand vad ca trece un alt 708. Ma jur!
Si asta nici n-a mai oprit in statie, oprise celalat.
Pfff...super...  ma uit in jur, nimic, nicio banca, soare da dar si vant, de citit nimic, trag fermoarul mai sus, aici e de asteptat.
Pe net scria ca vine o data la 13' (deja asta trebuia sa-mi dea de gandit) dar acum ca au trecut doua autobuze?
Trece o cucuona :"e' passato il 708"? "si, due minuti fa" si o ia la pas. cucuona .
Eu astept, tre' sa merg 15 statii deci na...
Dupa multe minute in sfarsit vine!
Ma asez. Langa geam ca sa vad numele statiilor ca nu prea stiam unde sa cobor.
Cand ma ridic sa cobor vad ca in spatele meu era un panou electronic din ala care-ti zice clar si luminos unde esti (e si harta desenata) si care-s statiile care urmeaza.
Bine; data viitoare n-o sa mai stau cu ochii pe geam.
Cobor.Trec strada si iau 170ul invers, ăsta tocmai venea asa ca am lungit pasul de data asta.
Hehe...m-am prins eu cum stă treaba. Ca la noi!
Fac alte 15(cca) statii si iar cobor...traversez, prin spatele autobuzului si prin fața masinii din spate si prin fața masinilor din sens invers. Daa, stiu, trebuia sa astept si să mă duc la trecere...la-nceput faceam asa. Acum nu, toti trec pe-acolo si nicio masina nu claxoneaza.Niciunul nu scoate capul pe geam sa-ti zica vreo doua si nici cei care traverseaza nu par preocupati de masini, agenti, trecere si alte d-astea.
Deci ma adaptez din mers si merg merg pana la gara...pai da, pana la spital tre' sa iau trenul, nu metroul trenul. Nu , nu ies din oras, tot în roma ramân. Gara mica, 6 linii, tren mic 5 vagoane, inauntru scaune asa cam ca in sageata albastra dar mai apropiate și și vagonul mi se pare mai stramt...dar e ok, e comod si cald.
Dupa 25min. cobor. Cu greu ca au iesit copiii de la scoli si la usa de la iesire e o imbulzeala serioasa de oameni si rucsace.
Cobor si ma opresc sa ma uit inapoi... la o usa un baiat de liceu îi impingea cu ambele maini pe cei din fata lui (colegi) ca sa-si faca loc sa urce. Practic ii compacta putin stiti voi ;)
Ohoo... am mai vazut asta undeva !
Bine, ajung in spital, cobor si ma-nvârt putin pe culoarele subterane si ajung la 14,30 in radioterapie.
Eram programata la 15. Revista, carte, n-aveam nimic.
Pe scaune vreo trei patru persoane.Astept.
Iese un nene, asistent cred, il cunosc, l-am mai vazut.
"Ah, ai ajuns deja, ok, iese doamna si poti intra" Ce bine ! Multumesc .
Doamna iese eu intru, ei schimba hartia de pe bancuta eu ma intind pe burta, se stinge lumina ramane doar asa o semilumina albastruie si vad razele rosii: trebuie sa-mi aseze corpul in asa fel incat sa centreze perfect cele trei puncte tatuate in mijloc la stanga si la dreapta cam la nivelul rinichilor.
Merge repede, 20sec sa zicem, pe urma imi zice sa stau nemiscata si stau, țaaac si incepe.
Un brat enorm al masinii se ridica si face click cam la o palma de primul punct la stanga.Unu, doi, trei....cam 10sec , se ridica si trece in mijloc fix deasupra mea, unu, doi, cam 30sec si ultimele 20 la dreapta.
Cam asa merge treaba cu iradierea... n-am intrebat, nu-i o explicatie oficiala.
Asa e in cazul meu. Toata treaba dureaza un minut dupa care imbraca-te si ne vedem maine la 3.
Ba nu...ca azi e sambata si am pauza. Sambata si duminica!
Ieri a fost a cincea sedinta. Mai am 20 ! ("cu maine zilele-mi adaug/ cu ieri viata mea o scad..." oare si el era bolnav cand a scris-o)
La intoarcere cobor sa intru prin niste magazine, mi-as lua o carte ca ultima am inceput-o si am lasat-o pt vremuri mai bune.
Magazine, vitrine, preturi pt toata lumea, chiar si concurenta.
Daaa... de exemplu pe strada Marconi chiar in statie e un magazin din ala cu preturi mari si lume putina, pantaloni, bluze, esarfe, toate stralucitoare si pe umerase, vanzatoare mereu zambitoare, etc.
Drept in fata lui, pe trotuar, o tejghea de lemn cu aceleasi produse: jeans, tricouri, esarfe, etc si vanzatorul are si el un zambet jmeker, da da si luminos, are dintii albi albi si parul cret cret..ati ghicit, el e negru negru.
Nu-i o problema pentru nimeni, cine vrea intra in magazin, cine nu se opreste la tejgheaua baiatului, cine nu trece mai departe! Eu am trecut :)
Mai incolo tot pe trotuar dar mai ferit de vant sta un batranel cu caciula pusa respectuos la picioarele trecatorilor. Nu cere, nu plange, n-are catonas cu povestea lui, doar sta acolo. Are un plaid cu care acopera grijuliu un caine super fain si super cuminte.
Ajung si la librarie, plin de carti. normal, nu? La ce ma aseptam? (eh drept sa zic mi-era cam foame)
Nu stiu ce sa aleg, ma simt putin obosita, citesc totusi vreo cateva titluri....hm, nu stiu ce vreau. dar de ce-am intrat? Ah, cred ca stiu de ce, ma asteptam sa vad in vitrina cartea unei cunostinte de-a mea blogger si ea despre cancer. Dar nu vad niciun vanzator sa-l intreb si libraria e imensa, parca ma doare putin capul (de dimineata ma tot incerca) asa ca ies.
Ajung tarziu acasa, nu stiu de ce spre ora 18 la roma se circula asa greu. Pe alocuri bara-la-bara dar fara injuraturile d rigoare.
In casa mi se pare ca nu-i destul de cald, calorifele-s calde totusi.
La Brasov o fi zapada ?