venerdì 30 settembre 2011

Calitatea nu e totul

În apartamentul în care stăm acum, parchetul, ușile, ferestrele, mobila și scaunele sunt toate din lemn masiv.
Uși groase, rezistente cu tocuri sănătoase din lemn.
Dulapuri cât peretele de lungi și înalte de peste 2,50m.
Scaune de bucătărie să-l bați pe Jackie Chan cu ele și nu se rup.
Calorifere instalate în nișe speciale în perete și colțare de lemn la toate colțurile de perete.
Plinte din lemn masiv șlefuite și lăcuite de te onglindești în ele.
Lucruri trainice făcute să dureze trei generații.

Și totuși...
Toată casa are un aspect bătrânesc, un iz deprimant de vechi.
Nu de antic, de vechi!
Tapetul de pe pereți e într-o culoare neutră de bej spatolat cu alb, cred că s-ar putea "înveseli" puțin dacă s-ar spăla ....dar, e vechi.
Mobila de bucătărie din lemn masiv și ea, partea de-asupra e aproape intactă, dar dimensiunile și culoarea, mânerele și rafturile sunt...vechi.

Și-atunci mă-ntreb. La ce bun să investești sume mari de bani pentru a avea lucruri de calitate, trainice și fără moarte.
Lucruri care ar putea rămâne și nepoților nu numai copiiilor cu condiția să le păstreze.
La vremea lor au fost frumoase.
La vremea lor cineva a făcut un sacrificiu ca să le cumpere.
La vremea lor au fost moderne și proprietarii se mândreau cu ele..
Acum sunt vechi. Vechi și nimic mai mult.
Și parcă îmi pare rău de cei care vor cumpăra casa asta și vor trebui să arunce la gunoi tot lemnul ăsta masiv.
Pentru că, cu toată bunăvoința, pentru a da un aspect vesel și plăcut casei, trebuie aruncate aproape toate lucrurile astea.

Așa că renovați-vă casele dar în așa fel încât să nu vă pară rău când va trebui să aruncați câte ceva peste 10 ani.
Avantajul e că lucrurile moderne, fără cine știe ce calitate costă mai puțin.
Iar cu restul, puteți face o excursie exotică întrun loc plăcut și reconfortant. Nu e mai bine?

Nessun commento:

Posta un commento

Comentarii