Radionews

Ieri am plecat mai devreme de-acasa că data trecută am ajuns la timp dar m-am uitat la ceas de-o-suta de ori. Bine...la telefon că ceasul uit in mod regulat să-l iau .
Si cum mergeam eu așa spre stație văd cum trece 708ul meu...să fug să nu fug?... nu fug! asta cu fuga după autobuz e o reminiscență comunistă stiți voi, după autobuz mai bine fugi că nu se știe când mai vine altul.
Dar aici nu e acolo si acum nu e atunci așa ca mă uit liniștită cum trece.
Calculam in minte daca l-aș fi prins, viteza mea pe ora e oarecum diminuata ...că fug de mai bine de 40 de ani si acum m-am mai căpătuit si cu celulele astea innebunite si in plus aveam si rucsacul cu sticluta de apa, "aparatul foto" saculetul la stanga si fularul cam prea lung...deci lasa ca vine altul. autobuz!
(aparatul foto=o cutie rotunda de vreo 400grame cu 84ml de solutie fluorouracile. asta e chimioterapia cu flux continuu. o să revin cu amănunte)
Si mă opresc eu să mă uit la niște fructe necunoscute care stateau frumos sub un arbust, ma interesez si va pun link (imi place asta cu linkuiala, e tare la moda) ...ei bine in timp ce studiam fructul asta asa frumos colorat (nu-i comestibil) si 708ul trecea, nu mica mi-a fost mirarea cand vad ca trece un alt 708. Ma jur!
Si asta nici n-a mai oprit in statie, oprise celalat.
Pfff...super...  ma uit in jur, nimic, nicio banca, soare da dar si vant, de citit nimic, trag fermoarul mai sus, aici e de asteptat.
Pe net scria ca vine o data la 13' (deja asta trebuia sa-mi dea de gandit) dar acum ca au trecut doua autobuze?
Trece o cucuona :"e' passato il 708"? "si, due minuti fa" si o ia la pas. cucuona .
Eu astept, tre' sa merg 15 statii deci na...
Dupa multe minute in sfarsit vine!
Ma asez. Langa geam ca sa vad numele statiilor ca nu prea stiam unde sa cobor.
Cand ma ridic sa cobor vad ca in spatele meu era un panou electronic din ala care-ti zice clar si luminos unde esti (e si harta desenata) si care-s statiile care urmeaza.
Bine; data viitoare n-o sa mai stau cu ochii pe geam.
Cobor.Trec strada si iau 170ul invers, ăsta tocmai venea asa ca am lungit pasul de data asta.
Hehe...m-am prins eu cum stă treaba. Ca la noi!
Fac alte 15(cca) statii si iar cobor...traversez, prin spatele autobuzului si prin fața masinii din spate si prin fața masinilor din sens invers. Daa, stiu, trebuia sa astept si să mă duc la trecere...la-nceput faceam asa. Acum nu, toti trec pe-acolo si nicio masina nu claxoneaza.Niciunul nu scoate capul pe geam sa-ti zica vreo doua si nici cei care traverseaza nu par preocupati de masini, agenti, trecere si alte d-astea.
Deci ma adaptez din mers si merg merg pana la gara...pai da, pana la spital tre' sa iau trenul, nu metroul trenul. Nu , nu ies din oras, tot în roma ramân. Gara mica, 6 linii, tren mic 5 vagoane, inauntru scaune asa cam ca in sageata albastra dar mai apropiate și și vagonul mi se pare mai stramt...dar e ok, e comod si cald.
Dupa 25min. cobor. Cu greu ca au iesit copiii de la scoli si la usa de la iesire e o imbulzeala serioasa de oameni si rucsace.
Cobor si ma opresc sa ma uit inapoi... la o usa un baiat de liceu îi impingea cu ambele maini pe cei din fata lui (colegi) ca sa-si faca loc sa urce. Practic ii compacta putin stiti voi ;)
Ohoo... am mai vazut asta undeva !
Bine, ajung in spital, cobor si ma-nvârt putin pe culoarele subterane si ajung la 14,30 in radioterapie.
Eram programata la 15. Revista, carte, n-aveam nimic.
Pe scaune vreo trei patru persoane.Astept.
Iese un nene, asistent cred, il cunosc, l-am mai vazut.
"Ah, ai ajuns deja, ok, iese doamna si poti intra" Ce bine ! Multumesc .
Doamna iese eu intru, ei schimba hartia de pe bancuta eu ma intind pe burta, se stinge lumina ramane doar asa o semilumina albastruie si vad razele rosii: trebuie sa-mi aseze corpul in asa fel incat sa centreze perfect cele trei puncte tatuate in mijloc la stanga si la dreapta cam la nivelul rinichilor.
Merge repede, 20sec sa zicem, pe urma imi zice sa stau nemiscata si stau, țaaac si incepe.
Un brat enorm al masinii se ridica si face click cam la o palma de primul punct la stanga.Unu, doi, trei....cam 10sec , se ridica si trece in mijloc fix deasupra mea, unu, doi, cam 30sec si ultimele 20 la dreapta.
Cam asa merge treaba cu iradierea... n-am intrebat, nu-i o explicatie oficiala.
Asa e in cazul meu. Toata treaba dureaza un minut dupa care imbraca-te si ne vedem maine la 3.
Ba nu...ca azi e sambata si am pauza. Sambata si duminica!
Ieri a fost a cincea sedinta. Mai am 20 ! ("cu maine zilele-mi adaug/ cu ieri viata mea o scad..." oare si el era bolnav cand a scris-o)
La intoarcere cobor sa intru prin niste magazine, mi-as lua o carte ca ultima am inceput-o si am lasat-o pt vremuri mai bune.
Magazine, vitrine, preturi pt toata lumea, chiar si concurenta.
Daaa... de exemplu pe strada Marconi chiar in statie e un magazin din ala cu preturi mari si lume putina, pantaloni, bluze, esarfe, toate stralucitoare si pe umerase, vanzatoare mereu zambitoare, etc.
Drept in fata lui, pe trotuar, o tejghea de lemn cu aceleasi produse: jeans, tricouri, esarfe, etc si vanzatorul are si el un zambet jmeker, da da si luminos, are dintii albi albi si parul cret cret..ati ghicit, el e negru negru.
Nu-i o problema pentru nimeni, cine vrea intra in magazin, cine nu se opreste la tejgheaua baiatului, cine nu trece mai departe! Eu am trecut :)
Mai incolo tot pe trotuar dar mai ferit de vant sta un batranel cu caciula pusa respectuos la picioarele trecatorilor. Nu cere, nu plange, n-are catonas cu povestea lui, doar sta acolo. Are un plaid cu care acopera grijuliu un caine super fain si super cuminte.
Ajung si la librarie, plin de carti. normal, nu? La ce ma aseptam? (eh drept sa zic mi-era cam foame)
Nu stiu ce sa aleg, ma simt putin obosita, citesc totusi vreo cateva titluri....hm, nu stiu ce vreau. dar de ce-am intrat? Ah, cred ca stiu de ce, ma asteptam sa vad in vitrina cartea unei cunostinte de-a mea blogger si ea despre cancer. Dar nu vad niciun vanzator sa-l intreb si libraria e imensa, parca ma doare putin capul (de dimineata ma tot incerca) asa ca ies.
Ajung tarziu acasa, nu stiu de ce spre ora 18 la roma se circula asa greu. Pe alocuri bara-la-bara dar fara injuraturile d rigoare.
In casa mi se pare ca nu-i destul de cald, calorifele-s calde totusi.
La Brasov o fi zapada ?