sabato 23 giugno 2012

Distracție obligatorie

 Din când în când am puseuri adânci de patriotism.
Crde că eu trăiesc în altă Românie, nu în cea în care președintele și primul ministru se păruiesc pe plagiate, fostul prim ministru tentează sinuciderea cu o zi înainte de a împlini 62 de ani, ICR-ul va fi politizat, Hidroelectrica își cere insolvența,  întrun spital din Iasi un pacient de 76 ani e înjunghiat mortal de un coleg de salon de 78 ani, întrun spital bucureștean un alt pacient e bătut crunt de către un asistent medical care-i fracturează patru coaste și-i zdobește un plămân, doctorii cică te omoară cu zile din vărful pixului, analizele și medicamentele gratuite sunt un fel de alba-neagra iar căpșunii anul ăsta n-au scăzut sub 8 lei/kg.
!
 Eu în schimb mă fudulesc cu țara mea, cu orașul meu, cu cartierul meu și cu prietenii mei ori de câte ori vine Steve din țara lui.
În cele 3-4 zile cât stă aici îi fac un program intensiv de divertisment de n-are omul timp nici să sufle, nu mă gândesc că ar putea fi obosit, nici că poate n-are chef de turism local, nici că afară sunt 35 de grade, eu sunt mereu odihnită și gata să-i arăt omului obligat-forțat cât e de frumos orașul nostru și nu mă las până nu-l văd că dă pe spate de uimire (sau de oboseală).
Sâmbătă de exemplu, l-am dus la piscină dimineața (soare, inot, sauna și masaj), la prânz acasă, la operă după-amiază și sus la Belvedere seara târziu. În total era să dea pe spate (de somn !)de vreo 3 ori toată ziua dar n-a avut destul timp sau loc (la operă de exemplu era cam incomod ).
Am complexul copilului sărac dar mândru care vrea cu tot dinadinsul să-i arate că și jucăriile mici și fără mulți bani pot fi la fel de frumoase ca și cele mari și prețioase.
Steve însă e un moderat, după ziua de sâmbătă -  sportivo-culturală-gastronomică - m-a asigurat că el s-ar simți la fel de bine și dacă ne-am așeza pur și simplu pe o bancă în parc, chiar și în balcon cu Mitzu. Nu știu dacă să consider afirmația un compliment sau....
Restaurantul de la Belvedere l-a "emoționat' cel mai mult. Mi-a spus de câteva ori că un T-bone așa de bun n-a mai mâncat de câțiva ani. Și mie mi-au plăcut multe lucruri acolo, panoramă de vis, feluri de mâncare imposibil de preparat acasă, prezentare regală și gust absolut delicios.
Dacă aveți musafiri sofisticați și mofturoși duceți-i întro seară acolo. O să vă pomenească.

Nessun commento:

Posta un commento

Comentarii