Indiferent cât de frumos decorată e casa în care locuiești, cât de comodă sau de relaxantă e ea (casa, evident!), natura are nevoie doar de o oră cu soare strălucitor ca sa-ți arate că e un designer mai bun decât tine, un trainer mai bun decât orice fitness-trainer și un psiholog mai bun decât orice terapeut plătit cu ora un an de zile.
Pur și simplu îi vine "natural", pune acolo un pic de albastru-cobalt pe cer, niște gâște pe lac și două -trei pensule de verde pe lângă apă și e gata "opera".
Costă puțin și dă dependență. Mă rog, conceptul "costa-putin" rămâne oarecum relativ, daca gâștele sunt pe proprietatea Papei, atunci 1,5 euro/h pentru parcare nu trebuie să ți se pară mult.
Nu știu dacă are vreo legătură ccu Papa, dar mie și cei 4 euro plătiți pentru o cană de ceai și două degete de cafea mi s-au părut un jaf, dar poate numai mie...
eRA plin de oameni la lac, familii cu copii și căței ieșite la plimbare și probabil multe dintre ele s-au oprit la prânz la unul din restaurantele din zona.
E criză, dar e relativă.
Săptămâna trecută am fost să vedem casa vechiului proprietar, un apartament cu 30 mp mai mare și cu 30 km mai departe față de cel pe care ni l-a vândut nouă. Clădire nouă (din 2005) și grădină -curte mare (400mp) în jurul apartamentului, la parter.
Dacă n-ar fi altre trei etaje de-asupra, ar fi o casă perfectă.
Totul pe un singur etaj, baie în dormitor, baie pt. oaspeți, cameră-birou, două dormitoare, curte pavimentată și spațiu suficient pentru o grădină de zarzavat și una cu flori.
260 mii de euro, un singur salariu, trei membrii în familie.
Casa strălucea efectiv, mobile lăcuite și vitrine doldora de pahare, bibeloruri, cești și alte obiecte strălucitoare. Până și părul fetiței strălucea în mod special.
Vorbind cu mine, stăpâna casei îmi povestea despre sacrificiile care le-au făcut și despre faptul că va fi cu siguranță casa lor pentru totdeauna.
Fetița avea vreo 8-9 ani și învăța foarte bine, "dacă ne ajută Dzeu, fata va merge la facultate la Roma și până atunci ne mai eliberăm și noi de datorii".
Nici un părinte nu-și pune problema "dacă" copilul va merge la facultate , ci doar unde și cât.
Știu, îmi dă mâna să vorbesc pentru că Nan e deja în anul IV, dar mă gândesc tot mai des dacă facultățile astea chiar sunt utile tuturor celor care le plătesc.
Aseară la telejurnal se discuta despre cei aproape 3 mil. de tineri fără muncă.
Trei milioane ! ! cu sau fără facultate, dar mai ales cu.
NIci un părinte nu-i va refuza copilului dreptul lui la cei 3, 4, sau 6 ani de facultate.
Nimeni nu mai face nicio statistică cu numărul de ingineri, medici sau avocați de care va avea nevoie societatea peste 5 ani. Economia de piață e bazată pe concurență.
Nu contează dacă unul din doi arhitecți, în teorie nu va avea de lucru. În practică el trebuie să fie cel mai bun, primul și Niciodată al doilea. Nu contează cum, ce compromisuri, ce umilințe sau ce stres va trebui să înfrunte, important e să fie el cel ales, primul.
Al doilea, cel cu aceeași facultate și cu aceleași sacrificii făcute de părinți, al doilea nu contează niciodată, sfârșește întro știre de telejurnal împreună cu alte 3 milioane de tineri care n-au reușit să obțină postul, locul din față, meseria pentru care au învățat, servicul sigur, salariul meritat.
Și-atunci mă-ntreb la ce mai sunt bune facultățile, o școală profesională nu e suficientă?
Nu cred că putem s-o mai ducem mult cu formula asta pentru că nimeni nu mai vrea să facă anumite meserii. În Italia e plin de străini care mătură, calcă, spală și au grijă de copiii și de bătrânii din familie. În Italia roșiile și cartofii se culeg cu străni iar casele de la țară sunt tot mai des părăsite.
Nu contează că prețul unui apartament în oraș e absurd, că ratele pentru al putea cumpăra vor fi pe cel puțin 30 de ani și că din dobânzi trăiesc bine doar băncile, așa cum din plata facultăților trăiesc bine doar proprietarii lor.
DAR !
Duminica trecută a fost o zi splendidă de toamnă, ultima zi din lunga toamnă a lui 2012, ieri a fost Sf Andrei (La mulți ani Sorina), azi și mâine sunt alte zile speciale pentru mine.
Nu despre facultăți și locuri de muncă vroiam să scriu...dar acum că am scris nu mai șterg... e timpul pentru alte lucruri acum,
Nessun commento:
Posta un commento
Comentarii