Buletin informativ

Regina_Viarum

În micul orășel din sud, sudul cetății eterne cum i se mai spune Romei, trăiesc peste 40 de mii de locuitori, italieni în marea lor parte urmați de români, albanezi, polonezi, ruși, indieni, ETC.
ETC, l-am scris cu majuscule pentru că în cazul de față înseamnă 93 de națiuni!
Ultimii în listă sunt doar câte unul, adică 1 irlandez, 1 australian, 1 finlandez, 1 bolivian și tot așa vreo 22 de națiuni cu un singur reprezentant înregistrat la primărie la evidența populației.
Români suntem 1.850.

Micuțul orășel pe care am să-l numesc Alb, de la prescurtarea numelui, are cu 1.500 de femei mai multe decât bărbați iar vârsta medie a locuitorilor este de 41,5 ani.
Salariul mediu anual pe cap de locuitor este de 11.687 euro.
Numărul total de mașini era de 23.760 (în 2009).
Alb e situat în zona Castelli Romani și este unul din sediile bisericii catolice, locul unde se retrage Papa în lunile toride de vară la castelul lui de lângă lac.

Așezat întro zonă colinară, îl desparte doar 20 de km de mare și tot 20 de Roma de care se leagă prin antica si frumoasa stradă Appia.

Din cauza dezvoltării urbane frenetice străzile care duc la Roma s-au înmulțit dar via Appia rămâne încă funcțională după aproape 2000 de ani! Probabil cea mai cunoscută stradă romană rămasă până astăzi faimoasa Appia era numită de către romani "regina viarum"

Acești 20km depărtare de capitală îi permit să aibă din punct de vedere administrativ statut independent de oraș ceea ce pentru mine înseamnă foarte mult.

Mutându-ne aici, mai ales eu, a trebuit să schimbăm tot ceea ce era de schimbat, casă, mobile, reședință, medic de familie, buletin, etc
Zilele libere ale lui Steve le petrecem pe la primărie, pe la poliție, pe la Ikea și iar pe la primărie.
A mers mai repede decât ne așteptam, birocrația nu lipsește cu desăvârșire dar la ghișee și prin birouri se zâmbește des și asta face mult.
Practic am rezolvat aproape tot ceea ce e un rezultat strălucitor pentru că nici unul dintre noi n-avea experiență suficientă, nu știam nici ce avem de făcut, nici de unde să începem.
Am început întro dimineață nu prea devreme întrebând un pensionar unde-i primăria.
Vremea a ținut cu noi, cald, soare, dimineți răcoroase.
Vântul care amenința să ne ia cu terasă cu tot s-a potolit și el și pare să fi fost doar o excepție.
Seara nu se mai poate mânca afară, dar la prânz încă da.
Cu mobilatul ne-am oprit imediat după ce a plecat Nan din cauza problemelor administrative de care vorbeam dar o să începem cu spor imediat ce ne mai liniștim.
Cam atât pentru astăzi, dau legătura în țară ^..^