Amenajari, planuri, stiluri noi

Shabby (http://shabbychicinteriors.blogspot.it/2012/09/il-mio-bagno.html )

           În ultimul post, undeva spre sfârșit și în paranteză mă-ntrebam ce m-aș face fără Steve.
Eh...m-aș face, m-aș face!!....
 în primul rând aș face mult mai puțină curățenie. N-aș strânge de 5 ori pe zi cheile (două legături, cca 1kg/fiecare) ochelarii sau pachetele lui de țigări de pe masa din bucătărie. nu de alta dar deocamdata avem o singură masă.

În al doilea rând aș trăi în alt ritm zilele, ritmul meu lent și liniștit cu care se văd și copacii și culorile și oamenii si tot....aici nici nu știu cînd s-a dus săptămâna.

În al treilea rând  aș ieși pe stradă fără să mă uit după pisici fără stăpân; ieri am încercat să ademenesc, fără succes, o pisicuță neagră cu lăbuțe albe, dar n-am reșit nicium s-o conving să iasă de sub o mașină gri. Mi-e tare dor de Mitzu , s-a înțeles?

Și în al nu știu câtelea rând aș știi exact unde vreau să merg atunci când ies din casă și aș evita să colind magazinele de mobilă cu sandale cu toc, nu e deloc eficient.

Până la urmă, totuși, nu-i chiar atât de greu pe cât pare, e doar de mobilat un mic apartament. Provocarea e tocmai asta : a da stil și personalitate unui spațiu mic și fără cheltuieli prea mari.

În ultimii ani în designul de interior, cel puțin in Italia, se merge foarte mult pe valorificarea mobilelor vechi, eventual de familie.
Stilul shabby chic e tot mai căutat și mi-ar plăcea și mie să facem baia și un colț două în restul casei cu pereți îmbrăcați în lemn colorat sau un obiect de mobilier pe care să-l renovăm, iar cu Steve asta e chiar foarte posibil să se-ntâmple, dar nu chiar acum.

Sâmbătă de exemplu, am lăcuit și rașchetat o masă de lemn veche făcută de tatăl lui acum 30-40 de ani.
A fost chiar plăcut, iar măsuța asta  prăfuită și uitată la subsol, a devenit în câteva ore o masă importantă, familiară și cu tradiție.
Mie nu prea mi-au plăcut niciodată mobilele vechi, nici chiar cele antice, de valoare, dar cred că unul din motive e acela că nu le-am avut niciodată.În familia mea nu prea s-au cumpărat mobile care să merite să le păstrăm nici pentru valoarea materialului , nici pentru valoarea sentimentală. 
Evident e cu totul altceva.
Mobilele noi sunt frumoase, curate și elegante.
Dar cele vechi au multe povești de spus. Dau casei o altă căldură și o scot din anonimat.
E ca atunci când ieși în oraș și te-mbraci frumos, cu lucruri noi și elegante dar cu cerceii de la bunica.