Ultima separare de gaz și Mitzu

De 40 de ani, în blocul în care stau eu, locatarii erau legați între ei prin tuburi ascunse în pereți,de gaz și de apă. Plăteam facturile făcând o medie între apartamente și locatari ca toată lumea.
Duminică însă, am aflat că pe scara noastră, din cele 20 de apartamente existe, doar două nu aveau centrală și inevitabil continuau să plătească în comun facturile de gaz.
Dar nici chiar cei doi vecini n-au mai reusit să se-nțeleagă la plată. Unul dintre ei, făcea prea des baie iar celălalt a decis să de separe ca să plătească numai cât consumă, nu și jumătate din dușurile vecinului.
A venit cu lista, lista de semnături prin care noi vecinii ne dăm acordul pentru ca ei doi să se separe. E absurd, dar așa e legea, așa facem.
Omul mi-a dat 9 lei (avea pregătite pliculețe cu câte 9 lei pentru toți vecinii) iar eu am semnat solemn și așa s-a încheiat orice legătură între ei și între noi. De-acum fiecare pentru el!

În timp ce semnam a ieșit și Mitzu  leneș din balcon, și s-a lăsat mângâiat, ceea ce a fost de mare ajutor pentru că oricum nu știam ce sa ne mai spunem eu și vecinul cu lista.

Dacă se oprea la prima mângâiere, eram toți ok, eu , omul și motanul.
Dar nu, Mitzu s-a tolănit pe-o parte de plăcere și  omul parcă asta aștepta.
Mitzu a sărit pe scaun.
Omul, că-i venea și mai comod așa, a început să-l frece pe burtă și să-i bage cumva mâna între picoarele din spate...ehm... eu, m-am uitat repede pe geam, Mitzu a făcut semn că nu-i place...dar omul avea un fix, ținea morțiș să-l frece între picioare...iar eu iar pe geam ...Mitzu iar să-l muște și tot așa.
Moment stânjenitor.
Liniște în casă, doar eu și omul care-mi mângâia motanul între picioare.
Deja mă uitam înspre sertarul cu medicamente.
Omul : "mânca-l-ar tata pe el, f'umosu' lu' tata, daaa, daaa băiatu', ia să vadă tata ce-are el aici"
Să mor !!
Ce putea să aibă el acolo?
O pereche glorioasă de coa..!

Bine...Cine-a pus capăt jenei? Mitzu.
Băiat deștept, pisica mea s-a întors cu burta în jos și Haleluia!
Acum pleacă, zic.
Dar încă nu, îmi mai povestește că el adoră animalele de casă și că n-ar putea trăi fără cele două cățele (la propriu!) care-l așteaptă zilnic acasă.
Iar la faza asta, muah-muah îl ia pe Mitzu pe neașteptate și-l sărută în bot. Direct așa, fără preliminarii.
Eu iar mă uit pe geam, Mitzu închide ochii... și nici de-al naibii nu suna telefonul, nu-mi dădea nici cafeaua în foc, nu se auzea nicio alarmă de-afară și nici la ușă nu bătea nimeni.
Acum pleacă, zic, tot mai stânjenită.
Dar el nu, i se pusese pata pe motan căruia îi ia capul între mâini, (ca-n momentele de intensă dragoste și sinceră afecțiune umană) și iar țoc-țoc, două pupături lui Mitzu în bot.
Să mor !!
 "Băiatu' lu' taaaata, gne-gne-gne, ce f'umos e eeel, cum îl iubește tata" și iar muah și iar capul între palme. De trei ori așa !
Întrun final..Mitzu nu mai rezistă, sare jos de pe scaun și=o taie-n balcon fără prea multe salamalecuri... cred că damful de bere pe o căldură ca asta nu-l tolerează nici el.

Deci nu-i adevărat că toată pisicile de-abia așteaptă să fie mângâiate.

Și cred că s-a simțit și puțin murdărit de-atâtea efuziuni pentru că l-am găsit după o oră dormind în chiuveta de la baie (pe Mitzu nu pe vecin) !