Unul dintre evenimentele neconsemnate ale blogului, desfășurat la-nceputul lunii martie al acestui an, se numește Steve.
Și-a combinat și recombinat în mare stil șahist gărzile și biletele de avion, și-a depășit teama de avioane și de limbi străine și a coborât triumfal, întro după-amiză geroasă de iarnă din taxiul lui nenea Sandu direct pe strada soarelui din orașul nostru.

Trei zile încheiate a stat la Brașov, zile în care a primit vreo douăzeci de telefoane de la colegi și de la rude, ba după vreo 24 de ore era mai-mai să fugă iar la aeroport dar cu calm și puțin noroc până la urmă s-au rezolvat toate și am putut să-l plimb puțin pe ghețușul străzilor din oraș. S-a ținut tare (de mine mai ales!) și a trecut fără nicio căzătură peste cele trei zile de mini vacanță.

L-am ospătat în câteva restaurante cu specific tradițional și el s-a dovedit aceeași "bună furculiță" ca s-o spun pe pe limba lui italiană.
A mâncat cu poftă ciorbe de văcuță, sarmale, cartofi tărănești, cârnăciori și mititei. De papanași n-a mai fost loc în cele trei zile. dar a fost loc sa-mi guste câteva din rețetele mele vegane și i-au plăcut tare mult laptele de migdale, brânzica de caju cu mărar și ceapă, salata de pătrunjel cu semințe de cânepă și mai ales  "zmudi" cu fructe și frunze verzi.
 Ah, și nucile hidratate. De toate felurile.
I-au plăcut așa de mult și i-am rămas la suflet atât eu cât și arhitectura medievală a orașului (care după el seamănă cu Bolzano), nămeții abundenți din Poiană, mușchii fesieri care se fac după o oră de plimbare pe gheață, balconul unde l-am scos la fumat și... colac peste pupăză sau "pătrunjel în toată zama" mai eram și eu prin toate cele in&out încât după nici o lună încheiată s-a întors.
Uitase rețeta de pateu de linte și n-apucase să mănânce papanașii cu smântână.

Între timp ieșise generos firul ierbii prin toate parcurile, în jurul blocurilor și în sufletul oamenilor.
Nu în toate sufletele doar în cele îndrăgostite de viață să zicem.
Și se mărise și familia noastră prin intrarea triumfală a lui Mizu.
Și făcusem și eu primul meu tort vegan de AICI .
Și uitase și nenea Sandu să-l aștepte la Otopeni.
Pățanii și peripeții care meritau sărbătorite. Pentru că experiențe mai puțin plăcute m-au învățate că orice eveniment e bun de-o sărbătoare. Cât ar fi el de mic.

Și am sărbătorit cu multe plimbări la șosea și printro vizită la vechea cetate a Brașovului unde era liniște și pace: prea multă liniște aș zice. Cu greu am găsit o sală medievală cu ușa întredeschisă.
I-am făcut lui Steve două fotografii în timp ce căuta pe clapele vechiului pian din antreu o melodie care să se potrivească cu specificul "oldies" al cetății.
Și am pus-o în vărful postului ca s-o vedeți și voi.