La multi ani! Auguri! Happy happy birthday !

Era o toamnă foșnitoare și caldă la Brașov acum 22 de ani, așa ar spune unii în stil beletristic…o toamnă cum rar vezi în orașele de munte la-nceputul lui noiembrie.

El făcuse de multă vreme cererea, îi fusese aprobată, își alesese părinții, țara, prietenii, câteva pasiuni și restul….cum o vrea Dzeu. Se știe, unele lucruri le putem alege, altele vin la pachet împreună cu ce am ales.Se numeste destin.

Trecuseră deja momentele alea, le și uitase, acum era deja la primul mare obstacol. Trebuia să se nască frate !

Pfff….mare emoție. Frică la greu. Adrenalina care țâșnește spre peretele stomacului, tâmplele care-ți zvâcnesc,gândurile care-o iau razna fără să le poți controla, lacrimi, medici, injecții, violențe, nu era o chestie faină. Clar. Nu mai avea răbdare, vroia să scape cât mai repede.

Îi fusese impus (prin destin !)să fie băiat educat și să-ncerce să țină cont și de părerea altora.

Bine. Părea simplu, dar încă dinainte de-a se naște? la primul obstacol tzac prima taxă?! deja erau vreo 3-4 indivizi necunoscuți de care trebuia să țină cont pentru viitorul lui.

Medicii ziceau că trebuie să se nască spre sfârșitul lunii. Te pui cu ei din prima zi?!

Maică-sa promisese că lucrează până pe 15, vrei să rămână fără serviciu’?

Taică-su încă nu găsise nicio casă ….să-l mai păsuiască și pe el vreo câteva zile?

Mătușă-sa a dat în cărți și-a zis că ar fi bine să iasă Săgetător nu Scorpion., vrei să nu-i iasă pasența chiar la tine?

Și cum să mai stea frate acolo?? se cam săturase de meniul amniotic cu lichide. crescuse deja destul, stătea pe zi ce trece tot mai incomod, îi crescuseră exagerat unghiile și mai era și chestia asta cu nașterea.

Era prea mare tensiunea. Nu mai putea aștepta, moșule!. Se trezea zilnic cu freza transpirată gândindu-se dacă va fi dureros, dacă o să fie prea multă lumină, prea multe asistente neîndemânatice, prea rece apa, prea mulți copii...era terorizat.

Putuse însă să-ți aleagă părinții, tot era ceva.

Stătuse mult pe gânduri: tații sunt importanți dar cu mamele e șmecheria, alea-ți fac viața amară frate…alea chiar că trebuie să ți le-alegi atent..

Era plin de femei  în sala aia când s-a dus el să vadă „candidatele”, de toate națiile și de toate felurile.

Unele știau perfect de ce sunt acolo și ce vor. Mamăăă, de astea era mai bine să te ferești. Păi îți dai seama? unele vroiau un fiu ca să îl facă balerin, altele îl vroiau ca să facă el, fiul, ceea ce nu fuseseră ele în stare să facă toată viața lor, altele îl vroiau ca să fie realizarea vieții lor, altele ca să le fie bastonul la bătrânețe, altele ca să le-aducă un ceai când o să fie bolnave…. Veniseră unele frate, cu programul făcut și taxele plătite deja pe la școli și profesori particulari pentru toate alea iar asta chiar că era mai rău decât să se nască pe undeva prin Vietnam la cules de orez.

Greu frate, și nu-i plăcea să aleaagă și n-ai cum să te substragi că cine știe ce mai iese.

Se pusese serios pe treabă eliminându-le pe cele mai nebune incompatibile.

Erau frate câteva, mooaaamă, bune! Dar bune rău, veniseră cu tocuri și cu fuste d-alea strâmte, cu lăptării umflate și cu mușchi întinși! i-a tremurat mâna când a trebuit să le taie de pe listă! să umbli cu alea de mână toată ziua, să bei lapte de la ele când vor mușchii tăi, să te ții de fustele lor, să te strângă alea-n brațe omule… , șef!   dar să-i vezi pe toți pe urmă cum se holbează la ele sau să te care la „shoping” de două ori pe zi, să stai s-aștepți pe la manichiură mort de foame până ….  nah, să fim serioși, mai bine nu.

A lăsat la urmă vreo trei patru cât de cât potrivite.

Dar nici una nu era așa cum ar fi trebuit, au și ele deja părinți, țară, meserie, destin....iar tu, ultimul venit, trebuie să găsești calea prin care să-ți îndeplinești misiunea în mijlocul lor… cumva…. Na, nu se poate explica, că oricum ce vezi acolo uiți imediat ce te naști, pe loc!. Aterizezi întrun spital (dacă ai noroc) și ți s-a șters tot hardul, habar n-ai ce cauți acolo, te ia frigul și frica și o dai pe plâns un-doi. Dar pe urmă începe să fie mai bine, îți dau lapte, te-mbracă, te consultă, te duc acasă, se ocupă toți de tine, ..ce mai, în sfârșit începe!.

Dintre alea trei patru rămase, era una pe undeva prin Peru dar bărbatu-su era deja fără dinți și o dădea cam des pe beutură deci a scos-o repede și pe asta.

Mai era una prin America, sportivă faină și ea și bărbat-su, concursuri, antrenamente, posibilități, potențial, dar era cam bătrână pentru gustul lui, și cam prea ahtiată după medalii și trofee d-alea, nu că lui nu-i plăcea sportul, dar parcă nu chiar așa frate, oricum o tăiase și pe ea.

Ultima avea o fermă de animale pe undeva prin noua zeelandă, acolo chiar că ar fi fost super, aveau ăia de toate frate, oi, rugby, terenuri, ferme, parlament, democrație.

Față de asta, maică-sa, asta de-acum, era o fată tânără și naivă dar….era ceva cu aia din Nw Zeel. , nu era sigură pe ea, avea tot felul de depresii și de pasiuni ciudate și parcă nici nu-i prea păsa de copii.

O alesese pe asta, una de undeva din estul Europei, nu că era cine știe ce, dar prin eliminare nu găsise una mai bună. De fapt, asta nici nu prea știa de ce-i acolo, ajunsese din greșeală, încercase pe la alte intrări dar până la urmă s-a dumirit ea cum stă treaba, o să nască, o să fie mama unui copil. La 23 de ani. SE vedea pe ea că moare de frică, n-avea nici casă, era plin de comuniști, părinții de la țară, greu. Habar n-avea ce-o așteaptă dar era hotarâtă și se putea face echipă cu ea.

I s-a făcut și milă de ea, s-a uitat în ochii Lui și-a zis răspicat „o iau eu omule, o să ne descurcăm că-i fată bună, o mai ajut și eu pe unde nu se descurcă și cumva cumva o s-o scoatem la capăt. O iau eu, am zis”

Părea femeie de comitet, se vedea că o să-l lase să facă ce vrea el, asta cel puțin când nu era nervoasă, că și astaaa…avea și ea pandaliile ei, se visa ba actriță ba cântăreață, se visa în tot felul de călătorii, îmbrăcată nu știu cum, se visa prin alte țări, cu mulți bani și cu o familie mare, ce vrei…era tânără frate, cam de vârsta pe care-o are el acum deci na…ce vrei mai mult!?

Nu era cine știe ce, dar contextul familiar cum s-ar zice era foarte bun.

Se năștea ca prim nepot, se vedea că o să se agite toți în jurul lui să-i facă pe plac, alt nepot nu mai venea curând deci aveau timp să-i facă toate alea, nu erau nici săraci nici bogați, nici proști, nici bolnavi, deci na…. Era chiar norocos, s-ar putea spune.

Cel puțin pentru primii 20 de ani era totul ok. Iar după cei 20...!... era rîndul lui, o să-și csrie singur sinfonia cum ar zice americanul.

În plus, ceea ce nu știa niciunul era că 1989 era  să fie un an mare., plin de schimbări uriașe, o să cadă comuniștii, o să moară oameni, o să se schimbe tot, încet, târâit dar o să se schimbe.

Era un an bun pentru el, cei din jurul lui o să facă aproape tot ce-i posibil ca să-l protejeze, ca să-i ofere câteva posibilități reale, pe urmă ....na...

Normal, alte alegeri, alte complicații, femei, profesie, bani, chestii d-astea… ca toată lumea.

22.

Fix jumătate din 44.

Nu se putea plânge, mersese totul cum preconizase atunci la alegeri înainte de-a se naște.

Avusese câteva accidente serioase, și el și maică-sa, dar scăpaseră ca prin urechile acului.

Era mulțumit de el, student în anul III, examene luate, colegi faini, fete frumoase, prieteni, baschet, ba mai mult zilele astea fusese și la cabinetul unor veterinari adevărați, operații, vaccinuri, consultații, câini și pisici, fain moșule.

Încă trei ani și era doctor. Pffuuuuaaai…. Nu-i super?!

Ca un bun scorpion ce era nu prea-i plăceau petrecerile, agitația, chestii d-astea, se aștepta la o masă liniștită cu toată familia, mesaje, telefoane, fb, și ..asta a fost.
Adică nu că nu-i plăceau, ba daaa, chiar se bucura sincer, dar se bucura înăuntrul lui, domol, ca omul care e sigur de anumite lucruri, fără ostentație.
Nu-i lipsise niciodată afecțiunea celorlalți și nici libertatea de a face ce și când vroia.
N-avusese nevoie să se-ascundă nici să-și mintă părinții pentru a obține ce vroia.
N-avusese nevoie să-și trădeze prietenii pentru a câștiga stima altora.
Nu privea alte fete când era deja cu una pentru că n-avea nevoie de provizii și nici n-avea vocații de colecționar împătimit.
Cumva, cu puțin noroc familia și prietenii îi dăduseră siguranța necesară iar asta, nici nu-ți dai seama ce rol important are în tot restul vieții tale.
N-ai nevoie să umbli îmbrăcat nu-știu-cum ca să demonstrezi cine ești. Tu ești mulțumit deja de tine.
N-ai nevoie să-ți alegi prieteni influenți sau fete de familie bună pentru că ești sigur pe tine, pe libertatea ta de-a alege, de-a munci și de-a abandona ceea ce nu-ți mai place.
Asta obținuse pănă acum de la viață.
Unii vor spune că e demagogie, optimism gol, dar pentru el era destul.
Deci asta a fost până aici.
Le va mulțumi tuturor pentru urări, iar la rândul lui îi va ura și el numai de bine maică-sii care împlinește și ea 22 de ani în rolul de mamă. 22. Exact jumate.