Căutări

Cum să cauți casa visurilor la Roma?
Te gândești cam ce și unde ai vrea, nu? după care te adresezi unei agenții și aștepți.
Simplu, zic eu...mai ales că agențiile iau 3% de la vâzător, idem de la cumpărător., deci na....îi trag pe clienți de mânecă!
De unde începem? De pe net, clar! Toate agențiile trebuie să aibă pagina lor.
Și au. Iar Steve, om corect, se lasă atras de toate ofertele cu poze frumoase și descrieri pompoase.
El n-ar scrie niciodată 100 mp dacă ar avea dor 98, agențiile însă scriu. Rotunjesc. Înfloresc. Fotografiază ce le place lor și dau o idee destul de vagă atât despre casă cât și despre zonă.

Bine. Alegem noi patru zone. Două de munte ale mele, două de mare ale lui.
Și purcedem cu prima agenție, Ostia la mare.
Buget cca 200 mii de euri noi nouți.
Nu vă spun ce aspectative aveam eu la banii ăștia, nici măcar un eunuc cu piele lucioasă care să-mi facă vânt cu fruze de palmier nu mi se părea prea mult.
Ce ne-a fost dat să vedem.
Un apartament de cca 70mp la parterul unui imobil deloc în centru și nci cu vedere la mare.
Un imobil prăfuit, pe o stradă dubioasă, cu un fel de terasă-grădină în care se uitau toate apartamentele de deasupra (3 etaje)  și din părți (alte 3 etaje).
Apartamentul la parter, întunecos, trist și complet de renovat.
Am fost atât de dezamăgită că-mi venea s-o iau la rost pe agenta aia vorbăreață.
Ne-a mai arătat vreo trei apartamente de la care se vedea marea cât o batistă, cu terase, cu balcoane...dar care nu treceau nici de glezna așteptărilor mele.

Schimbăm agenția. Albano la munte.
Nici aici nu erau bărbați în slip cu evantaiul pregătit dar fiind mai la munte o să mai adie vântul.
Trei agenții, două întâlniri pentru mâine, trei case vizitate ieri.
O casă veche cu o grădiniță cu salată creață și chioșc de stat la umbră ( nu mai mult de 200mp), vreo 60 mp locuibili, o baie mică și puțină curte de împărțit cu ceilalți 3 proprietari.
Mică, micuță de tot casa la atâția bani dar mie mi-a plăcut.
Lui Steve însă nu, prea veche.
Restul caselor, pierdere de vreme.
Steve, fiu de inginer și frate de arhitect, are niște repere clare după care estimează o locuință.
Eu mă uit doar la suprafață și la ce se vede de la fereastră.
Dar tot e greu.
Toate milioanele astea de oameni care-și doresc să locuiască la Roma! Oare de ce?
Majoritatea din cauza serviciului. Dar majoritatea tocmai din cauza asta nici n-apucă să-și vadă casa pentru care plătesc facturile.
Și aici își cresc și copiii și-i învață și pe ei același lucru, să muncească zi lumină pentru a avea o casă.
Nu-i absurd?