Restructurări, a doua parte.

Acum o săptămână am dat două-trei telefoane convinsă fiind că n-o să găsesc niciun faianțar liber în perioada asta, dar să nu zic că n-am încercat.
Se știe, la dentist, la coafor și la zidari trebuie să ai programare.
Din cele trei telefoane, primul mi-a răspuns că e liber în septembrie, al doilea a zis că ar fi disponibil în câteva zile iar al treilea în 12h era cu scule cu tot la mine în bucătărie.
M-a luat pe nepregătite.
Aveam eu niște idei clare dar planul de-acasă a suferit niște modificări când am ajuns la târg.
Gresia ba vine doar pe comandă în 21 de zile, ba nu se mai fabrică modelul respectiv, ba e bulgărească și bulgarii n-au tradiție, ba nu se mai pune gresie mare, nici mică, nici prea modernă și nici country.

Faianțarul are părerile lui, nu admite replici. "La spații mici, plăci mici cu rosturi de min. 3"
Vânzătorii nu-s de acord."La spații mici, placă mare, ca să pară somptuos".
Acuma na... io am 9mp de bucătărie, chiar așa de somptuoasă nu cred c-o să devină nici dacă pun oglinzi și pe jos și pe tavan și glob din ăla de discotecă în loc de lustră.
Cu rosturile însă sunt de acord cu vânzătorii. Maxim de 2! maaaxim.
Deși... între noi fie vorba... io vreau s-o pun pentru totdeauna gresia asta, că nu e deloc distractiv ce se-ntâmplă. M-am mutat la Anubis cât timp lucrează "oamenii" acolo dar mă duc zilnic ba la ei, ba pe la magazine, ba pe la depozite. Și deja am obosit. (au trecut 24h)

Și pentru fiecare produs de achiziționat trebuie să citești pagini și pagini de net sau de broșuri.
Până nu ai o cultură bogată în materie de gresie monocottura, glazură lucioasă, mată, decoruri, brâuri, căzi de baie, cabine de duș de 80 cu modificarea zidurilor, uși de interior, adezivi, etc, n-ai cum s-alegi un produs bun.
Vă spun, e de groază câte a trebuit să-nvăț pentru 10mp de gresie.
Și vă rog să remarcați că de partea de design, cu îmbinarea culorilor încă n-am vorbit.

Oricum, pe Soarelui se lucrează. Chiar foarte serios. De ieri până azi, nenea Nelu a umplut deja 11 saci de moloz. Pentru moloz sunt saci speciali, știți nu? saci cu numărul de telefon pe ei. Și suni și te programezi, nu așa cum se făcea pe vremuri.
Nu ne-a plăcut comunismul...și uite unde-am ajuns!
Păi acum zece ani toată familia ieșeam cu nenea Nelu la cărat de saci. Și-i duceam și-i lăsam lângă container și la revedere.
Dar cred că nu s-a mai putut.
La ritmul cu care ne demolăm apartamentele, cred că peste câțiva ani vor descoperi că România s-a ridicat cu câțiva cm. față de nivelul la care era situată acum 10 ani.
Cu câțiva cm de moloz vreau să zic. Rampa aia de gunoi o să se sedimenteze încet încet și-o să se-ntindă uniform pe sub noi și pe sub casele noastre și o să fim mai aproape de stele.
Dada, că și la Roma când au săpat pentru o nouă linie de metrou au mai găsit două nivele de civilizație și au hotărât să le lase așa cum sunt și să treacă metroul prin casele oamenilor de acum o mie de ani.
Și asta-i cu molozul azi.
La partea asta am ajuns.
Mâine cumpăr plăcile de ceramică.
Bej.
Am hotărât. Bej e perfect. Și acum și peste 30 de ani când o să facă linie de metrou la Bv.
Un bej cald, cu șuvițe blonde și degradeuri aurii. Ideal pentru zilele reci de iarnă.
O să fac poze.