Duminică după-amiaza



Din spate



Dimensioni: 60 cm (base) x 80 cm (altezza)

Tecnica: acrilico

Stile: figurativo

Supporto: tela 

 

Autore: Steve

Collezione: Roma 

Disponibile: Si.

Și cu dulceață? Ce merge cel mai bine cu dulceața într-o după-amiază de duminică cu tunete și fulgere?
Exact, exact, exact! Clătitele!
Îmi lipsea laptele, dar am făcut o comandă express. Și a venit în câteva minute.
În alte câteva minute am făcut un aluat de clătite fin, omogen și parfumat cu vanilie de nici mie nu-mi venea să cred.
Anubis le-a săltat în tigaie de pe-o parte pe alta vreo câteva minute bune și nu știu de ce se umflau la copt ca gogoșile, dar le-am mai gustat noi  între timp (de multe ori!) și erau numa' bune.
Nan făcea ce știe el mai bine, adică repeta de zor pompa de K+ și Na-, adică ăia 2 atomi de K care intră și ăia 3 de Na care ies prin membrana celulelor și de câte feluri sunt sinapsele și mediatorii și alte chestii din astea. Pentru restanța la Fizio. Dar înainte de restanță vin cele 10 zile de practică la Căciulata.
Și am zis Căciulata! adică stațiune, turiști, piscina, băi. O fi și practică, dar cu iz vacanță.

Iar la final am tras și-o partidă de licitație unde mi-am spulberat adversarii cu un scor care m-a pus pe gânduri.

Da frate, pentru că eu totuși sunt din noua generație de oncologiști și orice succes, chiar și la cărți, mă pune pe gânduri. Pentru că eu am mai avut noroc la cărți doar cu un an și ceva înainte, înainte de a pleca la Roma, și ați auzit ce mi s-a-ntâmplat atunci.
'Ai noroc la cărți dar n-ai noroc în dragoste' Eu am trecut de vârsta pasiunilor arzătoare, deci în locul dragostei aș pune ceea ce mă interesează pe mine mai mult, adică sănătatea....
Sau poate că norocul la cărți ar trebui să-l interpretez altfel, "ah, da, am trecut pe la oncologiști dar am avut noroc și am ieșit teafără", se vedea că încep să am noroc, câștigam chiar și la cărți.

Sau poate că toate astea nu-nseamnă absolut nimic.
E doar mintea umană, săraca de ea, care încearcă să descopere semne și semnificații ascunse în tainele Universului.
Încearcă să interpreteze norocul, destinul și viitorul.

Asta ca să vedeți cât suntem de fragili și de predispuși să gândim neîncetat. Și unde trebuie și unde nu trebuie.
Ne-am face cu toții un bine, dacă din când în când, i-am da liber minții. Aparatului ăla care se crede buricul pământului și care se-nvârte întruna făcându-ne să simțim o grămadă de pericole, de temeri și de emoții complet inutile și ne-la-locul-lor.
Dacă un lucru trebuie să se-ntâmple, se va-ntâmpla atunci când o să-i vină rândul.
Și până când o să-i vină rândul mai e mult.
Iar mult înseamnă în cazul meu că dacă e duminică, clătite și licitație atunci la asta trebuie să mă gândesc și pentru asta trebuie să mă bucur.
Pentru că dacă nu....ajungem să-i dăm prea mult spațiu minții și ea ne face să fim tot în altă parte și nu unde suntem întradevăr.
Nu sunt eu înțeleaptă dar nici nu bat câmpii, au spus-o mulți alții înaintea mea.
Și-o spune și Eckart Tolle în"The power of now".
Dacă n-ați citit-o, procurați-v-o! Despre asta vorbește el acolo, despre puterea prezentului. Și el știe s-o spună foarte frumos, foarte convingător.
Neted și omogen ca un aluat de clătite :-)