Locuința mea de vară, e la țară/ acolo era...

Natură moartă

Am fost la țară.
Două zile condensate, pline de discuții animate cu persoane între 2 și 70 de ani.
Discuții de tot felul, accente de tot felul, vizite pe la rude și pe la vecini, momente de mare agitație în jurul cățelului, pisicii* sau găinilor, momente de și mai mare agitație în jurul copiilor, dar na....a fost fain.
Am avut sentimentul unei mari familii gălăgioase care mi-a lipsit întotdeauna.

Mi-ar fi plăcut să pot muta toată țara aia, așa cum era, cu părinți, bunici, cățel, iarbă cosită și drumuri prăfuite undeva aici pe la Cristian, la vreo câțiva km de mine, să pot merge des și să pot pleca repede fără să am sentimentul că "cine știe când ne-om mai vedea".

Chiar și drumul a fost fain, Nan, eu și Mo am avut argumente foarte interesante de discuție, atât la dus cât și la-ntors. Mi-am făcut prima ședință terapeutică a verii, în timp ce admiram berzele în cuiburile lor din vârful stâlpilor. Chiar și vremea a ținut cu noi, am putut mânca niște căpșuni super strânși de mine pe loc!
Ce mai, răsfăț!

Pisica de la țară, o pisică gri acolo nu-i cine știe ce de capul ei, se-nțelege prea bine cu cățelul. De fapt, ăsta e al treilea cățel pe care ea și-l face prieten. Dorm împreună îmbrățișați și mănâncă din aceeași strachină, mai nou v-am zis, el (poate se simte abandonat de mamă sau e deprimat, sau...) se lasă spălat. Imaginați-vă cum stă el (mic de statură ce-i drept) cu capul plecat cuminte, și ea (pisica) îl spală vârtos cu limba pe creștet.
E de youtube !