Nu uitați de bilete !

Ripensando

 

Size: 60 cm (base) x 60 cm (height)

Technique: mista

Style: figurativo

Support: tela

 

Collezione: Roma

Price: 350 euro

Available: No

 

 

 

 

 

Vineri13, ore 8:00

 Rucsac? Check! Apă, check. Panini, check. Pălărie, check. Protecție solară, check. 2 mere,check. 2 banane, check. Ok, am pus tot.

Ore 9:00

Sunt deja îmbrăcată. Am și mâncat. Mai am un dubiu dacă să rămân cu cămășuța asta albă sau să-mi iau un maiou ca să mă și bronzez…mmmh, rămân așa și pun maieul în rucsac în caz de.

Ora 9:45

Steve: Eu sunt jos, nu uita să-mi aduci ochelarii de soare, sunt în dormitor pe masă. Ok.

Sunt gata. Verific temperatura și traficul pe net . 19 grade. Trafic fără cozi. Ok, cobor. Steve e și el ok, îmbrăcat corect (rar se-ntâmplă) papuci de sport, polo alb, pantaloni bej. Are și el șapcă albă, aparat foto. Încărcat! Și ce mai e în rucsacul ăla nimeni nu știe (nu-l golește niciodată, doar adaugă).

Pornim. El șugubeț: „Ohooo, uite ce trebuie să fac eu azi pe căldura asta, așa-mi trebuie dacă nu te-am lăsat să mori! și iar OhDoamneoh, și ce răcoare și bine treb' să fie acum la mare „

Și-o dăm, o oră bună de stradă. Discuție animată despre masonerie și budism în mașină. Hotărâm să-ncercăm la budiști, masonii l-au căutat dar cică vor bani.

Ore 10:55

Ajungem în fața stadionului. Steve în timp ce virează spre parcare, tot șugubeț: Ai luat biletele nu? Hehehe….

Ooooooo….nooooooooo….panică! deznădejde, dezamăgire, ajutoooor!

Nooo, nu cred, glumești.

Dar nu glumeam, eram așa de demoralizată că-mi venea să plââââng.

Nu cred, glumești, spune-mi că glumești. Mă jur, nu glumeam oameni buni. Luasem tot tot tot! Parcă plecam în vacanță pentru 3 zile. Doar biletele NU.Nu nu nu.

Vreau să cobor, oricum ziua pentru mine s-a sfârșit, vreau să mă duc să vorbesc cu cerberii ăia de la poartă dar Steve nu vrea. Nu, n-are rost, pierdem vremea, ce vrei să le spunem că noi ne-am uitat biletele acasă și..? și ce?

Hai, hai să ne-ntoarcem să le luăm.

Să ne-ntoarcem ok. Dar să le luăm? biletele? Deja suntem în întârziere, alte două ore?

Daaa, hai,Și vedem a doua partidă, hai, mare jmekerie. Nu mergem acasă ca să stai supărată toată ziua. Le luăm, ne-ntoarcem, vedem alt meci și diseară o să fii fericită.

Simplu  nu? Dar eu nu cred și nici nu vreau, că ce rost mai are, că e târziu, că mi-a trecut bucuria, că…na, din astea de-ale mele. Dar Steve nu se lasă impresionat și ne-ntoarcem.

Ore 13:00

Din nou în fața stadionului după 3h în mașină. Parcăm. Am avut timp să digerăm (eu) deznădejdea și acum mai facem și glume(el). Intrăm, (la poartă e altul care se târguiește cu portarii că el și-a pierdut biletul…pfff, dacă ar știi el cât de bine îl înțeleg!) prima partidă tocmai se termină. Câștigă Na Li.

Următoarea începe după 30 min.

„Ohohoo, am ajuns numai’ bine pentu prânz”

Ieșim de pe stadion și mergem și ne așezăm pe iarbă. În jurul stadioanelor e amenajat un fel de campus cu spații verzi, alei asfaltate, baruri, Mc-uri, chioșcuri, magazinele marilor firme sportive, nu lipsește nimic.

Ore 14:00

Wojniacki-Jancovich. Bate prima în trei seturi.  Sunt în randul C, loc super, ce fericită suuunt!.

Steve face și poze! (zuiua asta trebuie imortalizată)  Incredibil??

Chiar că! Acum două ore ziua mi se părea terminată, acum două luni nici viața nu mi se părea prea lungă, acum 12 luni mă gândeam ce bine fi dacă aș face infarct. Eeeeh… de-aia o fi zis cine-a zis că orice aventură trebuie dusă până la ultimul pas, că nu se știe niciodată….poate o să-l vezi și pe Marat. Și l-am văzut. Și pe Schiavone, și-am văzut-o și pe ea. (ăștia i-am văzut doar așa câteva minute că erau pe celălalt stadion.

Ore 18:30

Plecăm, partida dintre Berdych și Gasquet încă se joacă dar Steve intră de gardă așa că prefer să plec cu el .

A FOST SUPER. Super-mega-hiper!

revin cu amănunte stay on tune :-)