Intoleranțe



Torre d'Ottavia

 

Size: 50 cm (base) x 70 cm (height)
Technique: mista

 Style: paesaggio
 Support: tela

Collection: Roma  
Available: Yes.

 

 

 

 

După cartofi, - credeți-mă că i-am încercat pe toți: mici și roșii, galbeni, albi, noi, vechi, cu seleniu, cu iod, de prăjit și de fiert și încă câte soiuri 'or mai fi (de cartofi vorbeam) - ceea ce suport foarte greu în țara asta sunt mamele. Mamele cu copii evident.

Am vrut chiar să scriu că le urăsc dar naaah, nu-s eu capabilă de sentimente așa de puternice.

Mamele italience, oameni buni, sunt cu siguranță în topul topurilor la "mame model" "căsnicii perfecte".

Familia italiană e sfântă si hai să zic că asta mai merge cum mai merge. Dar chiar și în cazul ăsta admir mai mult rolul bărbaților și nu al lor al femeilor.

Pentru că femeile sunt pentru mine, ceva de speriat. Nu glumesc și nu-i un clișeu.

Chiar mi se par agresive.

Se căsătoresc târziu când oricum s-au săturat de distracții, călătorii și viață ca la mama acasă, își caută un soț cu venit sigur, fac 1,5 (din statisctici) copii și-și încep cariera de mame.

De la primul țipăt al copilului și până când ăla-micu' face 30 -40de ani  (daca-i fată e pe viață) ele sunt acolo pregătite de luptă . Împotriva oricui, nu contează: se cerată cu pediatrul, cu învățătoarea, cu profesorii, cu soții, cu vecinii și cu  cine maie nevoie la cea mai mică suspiciune.

Am auzit povești de groază și tonuri de luptă cam ca la jucătorii de la All-blacks atunci când se adună 3-4 din astea în fața școlii, a grădiniței, la cursul de dans sau pe unde-și mai poartă odraslele cât e ziua de lungă.

Nici un sacrificiu nu e prea mare.

Totul se face în numele copilului și pentru copil.

Soțul, prietenii și toate celellalte preocupări anterioare vin neglijate sau abandonate total.

Se trezesc cu o oră înaintea tuturor dimineața, pregătesc micul dejun, ghiozdanul, supraveghează spălatul pe dinți, pe mîini, îmbrăcatul și mâncatul, Iau ghiozdanul (ele nu copilul) îl pun în mașină, instalează unul dintre prinții moștenitori, îl duce la școală, îl iau de la școală fără să întârzie o secundă, îl duc acasă unde deja prânzul e gata, îl supraveghează la masă, îl duce la cele mai trăznite cursuri de pe lume, îl aduce acasă să-și facă lecțiile și dă în escandescență dacă cumva rămân 10 minute înainte de culcare în care copilul nu face nimic și ar putea să se plictisească.

E teroare! și pentru mine astea-s niște mame asasine. Hrănesc deja în felul ăsta spiritul și corpul celor mai grași copii din Europa și doar printr-o minune nu ies jumătate dintre ei complet handicapați.

Într-o zi o să vă dau niște exemple, deocamdată v-am pregătit doar, pentru că am auzit la rând la poștă o discuție între doi profesori sătui de meserie; din cauza cui? A mamelor, exact.

Pentru fiecare notă mică merg și cer explicații criticând programa, manualul, școala și până la urmă vina e oricui dar a copilului nu.

În clase e dezordine și indisciplină pentru că e foarte greu să li se facă observație elevilor de frica mamelor.

Mamele știu dinainte lecția care urmează a fi predată și știu și cum trebuie predată.

Se reunesc în tot felul de comitete și vorbesc între ele în școală și-n afara ei ca niște adevărați experți.

De fapt...nu știu cum sunt alte școli în Europa dar asta italiană e destul de slabă.

Facultățile sunt cu totul altceva...dar pe-acolo mamele n-au ce căuta.