happy hours



Ragazza con vestito rosso



Ieri mă duc să-mi cumpăr ceva de-mbrăcat că na, dacă tot nu mor măcar să nu mai umblu cu aceeasi pantaloni peste tot.

Văd autobuzul când ies pe ultima poartă (am 5 porți-uși cu 5 chei și le folosesc pe toate până ies în stradă) și mă bucur că așa am timp și de-o înghețată. Fragola-gianduia, 1,50 conul.

Și aștept în stație, mai vorbesc și la telefon și mă mai și plimb în sus și-n jos.

Ne strânsesem deja vreo 5-6 când a venit autobuzul.

La a doua stație urcă pe ușa din față o femeie nervoasă:

„Unde stați de-atâta timp, că am văzut 2 autobuze trecând în jos și niciunul care să urce¿” îi zice ea nervoasă șoferului.

Omul calm, nu vrea să-și strice ziua și nu răspunde.

O lasă și ea moartă și trece mai departe. Avea accent moldovenesc. Mă bucur, mă gândesc că uite-așa învățăm și noi românii să ne cerem drepturile. Ne răstim și noi la șofer, vă dați seama! și încă la un șofer din altă țară, dar ce contează?! Ideea e alta.

Biiine…. și în timp ce mă gândeam la chestii d-astea urcă, tot prin față, altă femeie.

Origini filipineze sau pe-acolo (italienii nu circulă cu autobuzul, doar pensionarii și elevii)

Fraaate și începe să țipe femeia asta mică și negricioasă. Pffff……și ea tot la șofer, se-nțelege nu?

„Stau de 3 sferturi de oră în stație, să vă fie rușine” cu voce tare, fără glumă.

Unde naiba ați umblat, cum e posibil să vă bateți joc de noi?, tot mai nervoasă.

Șoferul zâmbește și vrea să răspundă . Greseală. Ea se-nervează de-abinelea și-i strigă și mai tare că e o rușine și agaugă” și mai și râzi! Taci! Taci!”

Toți mustăceam, pentru că nu vorbea, urla! Și avea vocea subțire și lătrată ca un pechinez. Exact, fix așa ca un pechinez nervos.

SE duce și ea spre mijlocul autobuzului dar nu tace.

Mai urcă unul lângă ea, care nu știu ce-a zis ce-a făcut și iar s-a pornit. Și mai abitir.

Urla răgușită „NU râde. Taci. Ma vaffanBene (și-aici reușește să ocolească o înjurătură, un fel de du-te-n pisici) dar era prea nervoasă și mai adaugă ceva după care „Vi fate solo caxxi vostri e la gente aspetta l’autobuz come i cojoni, și iar caxxi și iar cojoni, vreo trei perechi așa ca să ne meargă tuturor la inimă……în autobuz nu mai râdea nimeni.

Urla răgușită și a mai zis vreo două și de jos, după ce-a coborât.

Incredibil, m[ g\ndeam, cum se pot schimba unii oameni la nervi, cum pot să-și piardă complet controlul oriunde s-ar afla. Trăiesc întrun stress permanent cu siguranță, gata sa sara la gatul primului care-i sta in cale..... eu numai așa mi-am explicat întâmplarea asta., sau poate că femeia era dusă cu biscuiți….dar nu părea.

O fi și pentru că italienii prin părțile astea și la orele astea liniștite de dupămasă sunt calmi și  senini ca oamenii de la noi de la  țară când ies în sat duminica.

Dar nu sunt eu în măsură să-mi dau cu părerea, n-aveam nimic de făcut și-mi era tot una dacă venea la timp sau nu mai venea deloc autobuzul acela dar un drept e un drept și-n țările civilizate trebuie respectat sau dacă nu revendicat întrun fel….și asta nu e rău.

Câteva cămășuțe și-un pantalon de primăvară însă mi-au schimbat rapid frecvența.

Astăzi am ieșit la aceeași oră (pe la vreo 17) pentru aperitiv.

M-a prins și moda asta, unii o numesc aperitiv alții happy hours.

Cel clasic e un analcolic cu gheață și portocală și cu farfurioare de alune, salatini, chips, servite pe terasa unui bar la soare, sau direct la tejghea în picioare (f frecvent)

Alternativele sunt multe, bere în loc de Bitterul analcolic, vin, diverse cocktailuri, toate însoțite automat de 2-3 farfuriaore cu sărățele.

În unele baruri meniul e fix și alegi doar băutura, farfurioarele sunt multe și pline și adesea înlocuiesc cina: pătrațele de pizza rece, măsline, salate diverse, de orez, de paste, tartine variate, tramezzini, mini panini, cetrioli, brânzeturi.

Îmi place ora aia,  e fain să te-ntâlnești cu o prietenă, cu mai multe e și mai bine, să fie soare, muzică puțină sau deloc, să vezi lumea pe stradă…e fain.

Uneori mi-l fac și acasă doar așa pentru noi.

Probabil o să-mi treacă repede dar acum asta-i noutatea și v-am spus-o și vouă !

Și ultima informație importantă pentru credincioși e că și la Roma se sărbătorește ziua de Paști. Fără nicio îndoială.

Cu tot ritualul religios. Va vorbi Papa în vatican, vor fi bisericile pline la slujbe, se va mânca miel și mulți vor ieși undeva la grătar sau la pizza (toți au rude sau case pe la țară și se duc acolo să facă „scampagnata” adică duc carne, făină, cartofi și fac friptură, pizza, cartofi la cuptor. Regula e să fie mulți și să vorbească tare. Dar mulți, peste 10 și pâna la 30. Mi-aduc aminte ce dureri de cap aveam seara când mă-ntorceam. Lunea de obicei ies la scampagnata asta. Lunea, de Pasquetta.)

Și cu toate astea, cu tooaaate astea am zis, eu azi am fost să cumpăr carne, salată, pâine, flori și nuștiu ce am mai luat și la casă în fața mea erau 2, două, persoane. Atât, mă jur.

Nici nu m-am mai obosit să mă gândesc dacă n-am uitat ceva (că vine și Nan și vom mânca mai mult, cum zice tradiția) . Sigur mă duc și mâine și sigur nu va fi nici o codă. Garantat.