The computer is all right

E ora 11,40 fix!
Ce fac eu aproape la amiază într-o splendidă zi de sâmbătă romană?
Îmi beau ceaiul!!
Exact, de-abia acum ! și nu din cauză că m-am trezit târziu, nunu, din cauza voastră!
Și aici toți o să ziceți "ce-are frate?cu cine se ceartă?"
Răspuns: "dacă mă citești, cu tine ! pentru că înseamnă că m-ai mai citit, așa-i? Ei, și? și ai văzut cât eram de disperată că mi se-ncălzea calcul, nu? și știai care-i problema, lasă că știu eu, știaaai! sau măcar aveai o bănuială, așa cum aveam și eu, dar nu mi-ai spus-o! Bravo, mulțumesc"
Acuma eu vă spun care-i soluția, chiar dacă o să râdeți toți de mine ca atunci când v-am zis că am descoperit că word-ul modifică 'ăla' în 'acela'. Na, ca să mai dreagă busuiocul. Word ul.
Soluția, adică mai exact problema e ventilatoruuuuuuul.
Dacă aveți calcul de mai bine de un an, se-ncălzește după juma' de oră de funcționare iar uneori mugește discret dar îngrijorător, aia e : ventilatorul!

M-am trezit frumos la 8 și mi-am băut primul ceai dezintoxicant, (Caisse formula) care ar trebui să spulbere toate antibioticele și chimioterapicele și toate otrăvurile alea, cât ai zice pește. Să-mi facă lună arterele, încheieturile și tot așa până la ultima celulă. Să le facă noi-nouțe, transparente și sclipitoare.
Dar asta-i altă poveste, naturistă., și o las pentru altă dată, să zicem pentru o zi de sâmbătă ploioasă.

După ce am navigat vreo 30',( la 8 când așteptam decoctul) cu calcul pe burtă, nu mai puteam de cald.
L-am pus alături. Degeaba, îl simțeam cum dogorește și îl auzeam cum face muuu vrmuuuuuh muuu.
La 9,30 mă hotărăsc, îl sting și citesc ceva din cartea aia a lui Tolstoi. (Turgheniev cu nihilistul lui Bazarov, mi-a plăcut. deci continui cu rușii).
Cartea lui Tolstoi, război și pace,e aia mare cât o biblie (cu caractere de 20) enormă. Și nici nu-mi stă comod pe burtă.
M-am sucit, m-am răsucit și până la urmă am dat gata vreo 2 pagini.
Greeeeu, mai grea decât m-așteptam pentru că e plină de citate franțuzești. NEtraduse!!!
Păi și? Io? Cum fac? e câte-o frază întreagă, de 4 rânduri toată cu cuvinte d-alea. Nu știu nici să le citesc bine iar dacă le citesc de vreo 3 ori pe fiecare am așa o vagă bănuială de ce-ar putea să spună, dar vagă vagă....și sigur greșită.
Naaah, prea obositor, lasă că văd io ce fac, un curs de franceză de exemplu.
Dar cuvântul "bănuială" iar mi-a pus ochii pe calc.
Vrei să vezi că ăsta are ventilatorul plin de praf??
Pfff...nu cred, l-ai mai suflat de câteva ori pe-acolo prin dos și nimic.
Hai totuși să-ncerc cu uscătotul.
Eh...și-aici iar amărăciune și sentimente de inferioaritate!
Uscătotul vostru scoate și aer rece, așa-i??
Eh, normal! Care uscător nu scoate?
Al meu însă nu. Nuuuhuhuhu.... și parcă-l văd pe Tom cum se-aruncă disperat la pământ și cum îi sar lacrimile cât colo și cum îi tremură tot corpul de-atâta plâns. Ce vreți, am văzut prea multe desene, ucideți-mă!
Scot aspiratorul. (normal, încă snif snif ...scot și batistuțe)
Văd că mocheta din hol îndrăgostită și ea fără speranță și visând la aspirator de două ori pe zi, așteaptă de mult mișcarea asta, dar naaaah, azi nu...poate în altă zi, trebuie să suferi drăguță, așa e viața, te calcă-n picioare cu bocanci iplin de glod pe sentimentele tale delicate dar..... așa o să devii mai puternică. Ți-o spun eu!
Azi o să-mi ridic self-esteem-ul...și o femeie care dă cu aspiratorul pe mochetăăăă, halal self și halal esteem
Deci, pregătesc toate alea.
Întorc cu fundul în sus calcul. Încerc cu uscătorul...mmmmhhh...nu merge, îl prăjesc. Încerc cu aspiratorul....mm...mai nimic. Încerc aspiratorul pe mochetă. Pfff..... e vechi! și el și praful.... nu trage mai nimic. Îi măresc puterea....aaah, parcă parcă. Iar trag prin găurile alea din spate de la calc. Nu văd nici o minune.
Îl arunc o privire fulger și decid: ori tu ori eu, mama ta de calc amărât. Păi, beeey, io dacă vreau...înțelegi? trebuie doar să vreau și tu nu mai respiri în veci, o să fii rece beeey, într-un container de gunoi că nici la reciclate nu mergi, ce, ești plastic? nu! metal? nu! hârtie? ți-ai găsit!  ești varză beeey, var-ză!
Deci ai grijă, nu face pe deșteptul cu mine, fă ce-ți spun și va fi totul bine pentru amândoi.
Uită-te aici, te scot din priză, nu mai tremura așa ca un laș...
Și l-am scos.
Cu un cuțit deștept de curățat anghinare, i-am desfăcut câteva șurubele (când termin de scris o să i-l pun și pe ăsta care l-am găsit singur pe masă), am tras pe-acolo cu aspiratorul dar v-am zis, nu prea mergea.
Trebuia un aspirator care suflă sau un spray din ăla cu aer comprimat.
Am descoperit însă că și ventilatorul avea niște șurubele.
Le-am desfăcut și pe alea, am mai dezlipit câte ceva pe ici pe colo și am introdus o pensulă de pictură de-a lui steve. Nouăăăă, nu săriți, nouă nu udă de acuarele roz.
Ei și-aici am avut satisfacția căutată! woooow.... parcă ...nunu, știți cum e pe sub canapea când n-ați mai mutat-o de câteva luni?? aaah, știți deci ! bine, așa a ieșit peria de-acolo de sub ventilatorul ăla.
Păi da oameni buni, that's what I'm talking about, cum ar zice rudele mele :)
Și am avut ceea ce căutam. Yeeeeh!
Și am și reușit să pun totul la loc (ocheeeei, fără ăsta micu' , da-l înșurubez și pe el imediat).
Acuma merge, nu mugește și nu e cald deloc. Ba e chiar rece.... ohDoamne, e rece? și dacă e prea rece ce fac???

Dacă vreți să-mi imitați isprava, fiți atenți acolo la legături, ventilatorul de la laptop e altfel decât cel de la fix, dar se puo fa' cum ar zice romanii.
And the Personal Computer is all right.... după filmul cu Julianne moore care l-am văzut ieri și de la care mă așteptam mai mult.
Mult mai mult. Idem pentru On the air, cu Clooney.