Classic



Passione

 Am întâlnit-o acum câteva minute pe vecina mea în hol.
M-a întrebat dacă vreau să vină preotul să-mi binecuvânteze casa. La ea vine peste vreo oră și i-ar fi spus cu plăcere să vină și la mine dacă aș fi vrut.
Am refuzat-o politicos...... să zicem că nu prea știu bine cum e ritualul pe aici.
Vineri a trecut procesiunea pe strada noastră, la ora asfințitului, și s-a pus un afiș la intrarea în scară să aprindem o lumânare în balcon și să stingem luminile (cei care nu vroiau să meargă în spatele corteului, evident).
Asta e de efect scenic ...păcat, nu eram acasă.

Dar uite că tot s-a potrivit ceva astăzi.....chiar și dacă n-a venit preotul la mine.
Am ales tabloul de azi la întâmplare, primul din listă (fișierele n-au nume, doar niște cifre) și uite că se potrivește bine de tot cu săptămâna patimilor.
Și s-a mai aliniat ceva azi : Anubis mi-a trimis un splendid DVD cu muzică clasică cu ceva timp în urmă, dar un pic din lene un pic din alte cauze logistice, numai azi i-a venit rândul. Și nici azi nu l-aș fi ascultat dar mă simțeam puțin datoare pentru câte a făcut Steve de dimineață pentru mine (cadoul la Big Prof, vizită la med. de familie cu toate actele pentru invaliditate plus câteva cumpărături rapide în timp ce eu eram încă în pat) așa că m-am hotărât să-i pun muzică pe ZEN. Să fac și eu ceva.
Avea destule melodii, dar n-ascultă orice. Are câțiva compozitori preferați iar pentru restul ..aleluia.
I-am transferat 4 GB de clasică și știu că o să-i placă.

Ca să văd dacă funcționează am probat-o și sunt încă cu căștile în urechi, așa mult mi-a plăcut.
Sunt câteva piese pe care nu le-am ascultat niciodată dar îmi par cunoscute, una e Adagio di Albinoni, cred că e coloana sonoră a unui film. Și probabil unul foaaaarte trist.

Au fost pe playlist și niște bucăți vesele și lejere de Handel pe care le ascultam când aveam vreo 17 ani, la liceu cu proful nostru de fizică și ....ca întotdeauna când asculți ceva ce n-ai mai ascultat de mult, odată cu melodia îți vin în minte o mulțime de amintiri, exact atmosfera de la cursurile lui de muzică, felul în care mă chinuiam să ascult și nu-nțelegeam nimic, liniștea din sală, vremea de-afară, noi cei de-atunci.... incredibil câte straturi de memorie avem și cum ies la suprafață imediat când atingi o tastă. Una singură e destul .

Eh....și-am mai văzut și "Concertul" lui Mihăileanu....că s-a aliniat și el în constelația 'clasic" de astăzi.