giovedì 10 febbraio 2011

Surgery news

Când o dau așa cu posturi din astea de jurnalism ieftin înseamnă că aș avea despre ce să vorbesc dar nu vreau... adică țara arde și baba se piaptănă.
Deci să vorbim de lucruri serioase:
grgr (mi-am dres vocea)... azi m-am trezit devreme și m-am dus la întâlnirea cu chirurgul
Prof. Grassi era ca de obicei super ocupat, dar m-a "vizitat" și pe mine în 5 minute, și-a dat o părere așa rapidă și.... ehm... sâmbătă mă internez.
Acuma ce să mai zic...dacă n-aș avea toate antecedentele astea, dacă n-aș fi fost atât de ghinionistă anul trecut, dacă și dacă încă vreo zece motive serioase ...acum aș putea să mă duc fluierând.
Am scos și rezultatul de la RM astăzi cu un întreg CD plin de imaginile abdomenului meu... e ok. E totul ok oameni buni, îmi vine să mor de ciudă.... că așa cum arată toate examenele astea, cu o operație corectă anul trecut, după 2 săptămâni aș fi putut fi acasă.
Of! În schimb am stat 4  luni și am avut așa de multe complicații că și cei mai optimiști mă priveau cu compătimire. ...
Pff..... ok, bine,...dar a fost așa.... și deci operația asta ar trebui să corecteze prima eroare...și celelalte intervenite în urma primei... și consecința e că acum un an ar fi fost fără urmări grave și de neșters....acum trebuie să mă mulțumesc cu ce se mai poate face.

Știu că nu e foarte clar ce spun, dar încă nu m-am împăcat cu gândul.
Acum numesc noroc faptul că sunt în viață, faptul că nu am metastaze, faptul că linfonodii ăia și nuștiumaice sunt curați.....asta numesc noroc....la restul nu mă mai gândesc. E bine așa....

Deci sâmbătă după masă mă duc la SFN (spitalul) și cred că săptămâna cealaltă mă și operează.
Ar fi o colonoscopie și o nușce altă -scopie transversală de făcut înainte...deși...
Deși, îmi fac zeci de analize și investigații dar la întrebările importante răspunsul e: "eh, să vedem, o să știm clar când te deschide, deci după operație". Super!

Noroc că ieri am făcut un tort din albușurile rămase de la castagnolele de săptămâna trecută.
A ieșit bun, doar albușuri, zahar și făina la care se adaugă migdale măcinate, cocos sau sirop-glazură de portocale. Varianta cocos (eu asta aveam în casă) iese bună, pufoasă și parfumată.

Despre cât sunt de norocoasă că îl am pe Steve care vine mereu și mă duce cu mașină în celălalt capăt al Romei, vorbește cu toți medicii ăia, duce și aduce o geantă plină cu toate hârtiile mele, mă face pe mine să râd sau îmi explică de zece ori același lucru (am devenit cam tare de cap) ...despre toate astea tre' să scriu un alt post.
Vă spun doar că pe mama încă nici n-am chemat-o, nu sunt sigură că vreau să vină...o să fiu cam singură în spital ok, dar mai bine așa....mă deprimă prea tare.

Mă duc să-mi fac un ceai...

Nessun commento:

Posta un commento

Comentarii