Medicii rom\ni sunt la fel de buni ca și cei italieni, diferențele sunt altele: condițiile de lucru, aparatura, bugetul, salariile, comportamentul sau felul în care sunt percepuți medicii de către pacienți.
Cred că și asistentele românce sunt la fel de pregătite ca și cele italience dar aici diferența cea mai mare e fără îndoială felul în care-și fac meseria. ( în Ro. am auzit povești de groază cu asistentele din spitale)
Spitalele însă nu se pot compara, ... și nici femeile de serviciu, nici curățenia, nici dotările, nici condițiile pacientului sau drepturile lui .
Am făcut o comparație gândindu-mă evident numai la medicina de stat, nu la cea privată.
Spitalul ăsta întradevăr e nou ....totuși, salonul meu e compus din : camera propriu-zisă, baie și o cameră mai mică.
Camera mai mică e cam ca un hol, are vreo 4x1,50m și e dotată cu o chiuvetă (cu prosoape de hârtie și săpun lichid) și un dulap (gen de birou) cu cheie, coș de gunoi mare cu sac de platic.
În cameră am patul, o masă cu scaun la geam (tot gen birou) o noptieră.
Mai e un fel de măsuță mai largă decât patul, pentru pacienții care stau la pat, masa se pune călare și e destul de comodă pentru mâncat.
Baia e destul de spațioasă, chiuvetă, prosoape de hârtie,săpun, bide’, wc, hârtie...și pe partea cealaltă cabina de duș și coșul de gunoi.
Toate noi și curate (dacă-s noi arată și mai curate)
Curățenia se face de două ori pe zi.
Gresie prin băi, linoleum în cameră.
Intalația electrică are un panou central deaupra patului cu neon de veghe, neon de citit, patru prize și trei aparate pentru oxigen, aspirazione și aer.
Toate legate la o telecomandă foarte șicoasă din care poți stinge luminile, programa tv-ul, alege volumul și clasicul buton de “cheamă asistenta”. Mai e un buton din ăsta în camera mică unul în baie și unul la duș.
Ușile și ferestrele sunt mari, de aluminiu.
Deasupra intrării e un crucifix și întrun colț pe ușă e afișat orarul slujbelor din bierica spitalului.
Camerele sunt încălzite cu aer condiționat ascuns în tavanul fals.
Cred că așa arată și la noi clinicile private (policlinicile arată chiar bine)
Azi-noapte la 3 asistenta de gardă își controla pacienții cu o lanternă mare (probabil ca să nu-i trezească cu lumina de pe hol). Eu eram în baie; și-a cerut de 3 ori scuze că a ciocănit, dar vroia doar să știe dacă e totul ok.
De dimineată la 8 a venit medicul, eu dormeam. Nici el n-a aprins lumina, a lăsat ușa deschisă ca să-i vină lumină de pe hol dar cum vroia să se uite și la abdomenul meu, mi-a cerut voie (mie !!!) să aprindă lumina. Și eu i-am permis J.
La plecare a stins lumina și m-a întrebat dacă vreau să închidă ușa (pe mine!!)
Acuma na....poate n-am fost eu prin spitalele românești și de-aia mă mir așa, dar dacă lucrurile sunt la fel atunci e foarte bine, cu câțiva ani în urmă era cu totul altfel.
Mâncarea e ok, foarte rar am văzut rude aducând mâncare, ba adesea e chiar invers.
Ca să es simtă ca acasă și să aibă apetit, vizitatorii mănâncă acolo cu ei,din mâncarea pacienților adică.
La colazione, vine cineva și aduce 4 felii de fette bicottate, o cutiuță de gem și te-ntreabă dacă vrei caffe-latte, ceai sau orz.
La prânz eu am avut pasta con pomodoro, piure cu scaloppine al limone, portocală roșie.
Tacâmurile sunt de plastic, mâncarea se servește în cutiuțe tot de plastic , toate puse pe o tavă.
Apă nu (dincolo aveam o sticluță de jumate).
De două ori pe zi îmi controlează temperatura și tensiunea.
De pe la 15 tot beau la cei doi litri de soluție dulceagă și cu gust de portocale (tot nașpa e) , clasica pregătire dinaintea operației (trebuie să ai stomacul și colonul libere)
Și mâine....of, mâine.... oamenii o să petreacă și o să-și facă urări și cadouri de îndrăgostiți și o să se vândă multe flori și inimioare și....of, eu o să fiu aici.... la 8 intru la operație și o să ies de-acolo cu dureri și n-o să mă pot mișca și n-o să pot tuși, și toate alea.... super ! M-am sincronizat perfect cu îndrăgostiții.
Să vă gândiți la mine.... că va crește energia pozitivă din jurul meu.
pt. nan: metoda se numeste "intascamento".
adaug si un banc pe care tocmai l-am primit, dar nu-l mai traduc ca se-ntelege:
Un mattino un uomo torna dopo molte ore di pesca e decide di fare un sonnellino.
Anche se non pratica del lago, la moglie decide di uscire in barca.
Accende il motore e si spinge ad una piccola distanza: spegne, butta l'ancora, e si mette a leggere il suo libro.
Arriva una Guardia Forestale in barca, si avvicina e le dice:
"Buongiorno, Signora. Cosa sta facendo?"
"Sto leggendo un libro" risponde lei (pensando: "non è forse ovvio?!?").
"Lei si trova in una Zona di Pesca Vietata," le dice.
"Mi dispiace, agente, ma non sto pescando. Sto leggendo".
"Sì, ma ha tutta l'attrezzatura. Per quanto ne so potrebbe cominciare in qualsiasi momento. Devo portarla con me e fare rapporto".
"Se lo fa, agente, dovrò denunciarla per molestia sessuale" dice la donna
"Ma se non l'ho nemmeno toccata!" dice la Guardia Forestale.
"Questo è vero, ma possiede tutta l'attrezzatura. Per quanto ne so potrebbe cominciare in qualsiasi momento."
“Le auguro buona giornata signora" e la guardia se ne va.
MORALE:
Mai discutere con una donna che legge, è probabile che sappia anche pensare.
Nessun commento:
Posta un commento
Comentarii