Joi, a patra zi după operație

M-am comparat cu băbuța de cca 80 de ani, din patul alăturat (m-au mutat), și am constatat câteva diferențe și asemănări importante:
- ea are aceeași formă de cancer ca și mine dar muuuult mai ușoară.
- operația ei a durat 3h, a mea 5 dar pe ea au dus-o o noapte la reanimare.
- când vom pleca de-aici eu voi fi cu lipsuri și sechele, ea nu.
- a doua zi după operație eu m-am ridicat și am stat chiar ușor vreo câteva minute în piciore, ea nu.
- astăzi mi-am desfăcut dpuă perfuzii și m-am dus singură să mă spăl pe dinți, ba am făcut și o plimbare de vreo 300 de pași prin cameră, ea stă tot în pat și tot pe spate de patru zile și asta nu e bine...(de fapt azi a și vomitat).
- ea e îmbrăcată cu o frumoasă cămășuță transparentă verde și eu la fel, dar eu am în schimb și o pereche de ciorapi din ăia cu lipici . Albi. din ăia pentru varice, mi i-au pus înainte de operație ca să nu fac nu știu ce...  Sunt super sexy  !
- pe ea o hidratează cu sticluțe de 1l, pe mine cu săculeți de 2l.
- ea are două ace în mâna dreaptă, eu în stânga. tot două. unul e pentru anti-dolorific, care antidolorific e o chestie foarte ingenioasă: un fel de borcănel mic de plastic care are înăuntru un balonaș plin cu o soluție lichidă. Printr-un sistem simplu îmi intră în venă 2ml/h de soluție și încet încet balonașul se dezumflă. Îl am deja de luni și pare că astăzi se termină, dar nici dureri prea mari nu mai am
- fata băbuței umblă mereu cu o fustă mini crăpată la spate și de câte ori se apleacă, eh....poartă slipi albi. Nan n-o să poarte niciodată fustă mini!
- nu prea vede și nici nu prea aude bine, dar eu văd și chiar aud mai bine decât ea.
- ea face pipi cu padellina eu am cateter.
- pe ea au operat-o de cancer la 80 de ani, eu anul trecut, la 42, aveam deja lungi sedințe și confesiuni cu Tatăl nostru.

Concluziacare-mi vine în minte după toate astea, e că ea e mai sănătoasă, dar are 80 de ani. Și dacă ea a venit să se opereze la 80 de ani, atunci eu de ce să nu sper măcar căt speră ea?

Operația a decurs bine, pare reușită, mă simt destul de bine, dar peste vreo săptămână vom ști dacă e totul-totul  în regulă.
Ar trebui să fiu bucuroasă, și suuunt, chiar sunt, nu pot țopăi dar am alte manifestații (vorbesc întruna cu toată lumea, deja toți mă știu după nume! ) totul a fost mult mai simplu și mai suportabil decât la celelalte 6 intervenții  precedente.

Asta trebuia să fie deci prima și unica mea intervenție chirurgicală. Asta ! și nu toate celelate......grrrrrrrrrr!
Fanc***o  a tutta la sfortuna di mmmmm....!!!


Mulțumesc tuturor celor care mi-ați scris, a funcționat sincronizarea să știți și m-am simțit mai puternică știind că uneori vă mai gândiți și la mine. Grazieee! di cuore :-)