Pentru Grigli

Am aflat doar acum.

El oricum nu mai e și totul s-a sfârșit.

N-am avut timp să ne cunoaștem dar eu am avut timp să mă gândesc la el.

La copii, la soție, la toți ai lui. La toate visurile care și le-a construit în casă nouă, la toate planurile pentru când va fi în pensie, la toate roșiile pe care vroia să le cultive peste câteva luni în căsuța lor de pe deal, la marea pe care el, suflet de artist, o vedea prin binoclu....

Știu că ar trebui să fiu tristă și să scriu cuvinte de încurajare și de mângâiere pentru toți ai lui și de rămas bun pentru el.

Aș putea să le scriu, cum să nu..... au devenit oricum un luogo comune, ...dar aș spune doar parțial ceea ce cred....

Adevărul e...că.... nu știu de ce în cazuri din astea îmi vine să mă cert cu cineva, cu un responsabil, cu cineva care ne-a învățat că totul are un rost, că trăim ceea ce merităm, că avem cât putem duce...

Dar nu e drept! Așa cum e acum, nu e drept....și nu e deloc așa cum ni s-a spus.

Dar....nopțile astea au fost toate frumoase, calme și pline de stele.

Și știu eu sigur că atunci când el a ieșit de pe poarta asta a lumii, de dincolo a venit zâmbind un vrăjitor adevărat și l-a dus acolo sus sus, întrun loc mare mare cu ferestre spre pământ.

Și de-acolo mai știu.... că el s-a uitat în jos și nu mai era trist deloc, zâmbea și privea încrezător o fereastră anume.... una undeva în mijlocul pământului, pe un deal de unde în zilele senine se putea vedea marea cu binoclul... acolo unde în vara asta doi copii frumoși, deștepți și puternici o să privească cerul plin de stele ;i o să vorbească cu mândrie de tatăl lor, arătând înspre cer o steluță mică mică și scânteietoare.

Pentru că de-acolo de la fereastra cerului, el și-a pus în palmă o dorință mare și aurită cu pulbere de stele, pe care-a suflat-o  liiin și frumos de-asupra copiilor.

Și dorința lui a devenit o mantie, mantia nevăzută de forță și curaj a lui Superman cu care și-a îmbrăcat copiii.

Știu toate astea... pentru că așa trebuie să fie, pentru că întrun fel sau altul un părinte, oricum și-ar fi trăit el viața, visele și speranțele, trebuie să-și poată proteja copiii.

Întotdeauna!În orice fel și de oriunde s-ar afla. Până la sfârșitul zilelor și până la sfârșitul sfârșitului lumii.

                                Să-i fie somnul lin....

                                   Si ingerii aproape....