venerdì 4 febbraio 2011

Modificări și efecte întârziate

Azi în timp ce-mi beam ceaiul meu cel de toate zilele am citit și eu pe sărite câte ceva din  ultimele posturi.
Acum na, cine are un blog știe despre ce vorbesc…. Cine nu..eh, cine nu, uite cum stă treaba:
Când scrii zilnic, oricât ai vrea s-o dai să iasă bine n-ai cum să ascunzi mâța-n sac. Că miorlăie. Iar miorlăiala mea cred că se auzea de-aici până la Rădăuți.
Și am scris niște posturi așa de plictisitoare și m-am dat eu mare că vai cât sufăr și câte am învățat eu de când sufăr și pffuuuui… vi le-am mai spus și vouă și vă dădeam sfaturi de cum să faceți și ce să nu uitați…pffff…. și voi ați avut răbdare să citiți tot ce-am scris eu acolo. Păi să nu vă strâng de mână monitorul??!

Dar citind mi-am dat seama că e și acesta un efect nedorit al terapiei radio-chimice.
Adică schimbările repetate de dispoziție, alea de mă fac să mă trezesc plină de energie și optimism dimineața, ca după trei patru ore să simt că mă ia un somn și-o oboseală de parcă cine știe ce-am lucrat. E un efect chemio și se numește fatigue (eeeh!...francezism nu fițe)
Acum nu vă gândiți la cine știe ce, o ușoară oboseală, umpik de somn acolo dar nu e ca înainte și mă simt ciudat. Și încă mai sunt frumos bronzată în zona aia iradiată și încă mai am călduri de câteva ori pe zi. Dar față de efectele acute din primele zece zile astea sunt chiar comice.

Ca-n filmul acela (stați stați așa că am observat ceva…e incredibil… ați observat și voi că în word dacă scrii ‚’ăla’ vine repede corectorul și îl schimbă în ‚’acela’? ați observat??...incredibil!...sau na, pentru mine…că eu acuma m-am deșteptat.
Na…acum (scrisesem acumA, dar mi-a tăiat wordul vocala ca să-nvăț să scriu românește cum se scrie nu cum vorbesc eu…pfff)

Am pierdut tot șirul acum… că am descoperit și eu apa caldă.(de obicei scriu direct pe blog, folosesc rar wordul)
Dar știu că vroiam să vă-ntreb dacă ați văzut Holiday cu Cameron diaz și cu Kate Winslet.
Și e o scenă în care Winslet, acas[ la Diaz, se trezește și apasă dimineața pe un buton și se ridică automat draperiile și jaluzelele și se pornește automat o muzică din aia nebună și veselă gen încarcă bateriile Duracell pentru 24h și pare că asta ajunge ca să nu mai ai probleme toată ziua.
Eh... asta o să fac, o să-mi fac jaluzele din alea și o să caut melodiile alea. Și gata!. Că pe urmă ele au fost fericite forever!

Nessun commento:

Posta un commento

Comentarii