Sunt câteva lucruri în țara asta despre care eu multă vreme am crezut că se vorbește în glumă deși era cât se poate de serios..... unul dintre ele sunt reducerile astea pentru care lumea se duce și să stă la coadă cum stăteam noi odată la portocale.
E o știre națională, se scrie în ziar, se vorbește la telejurnal și e obiect de dezbatere în consiliile locale. Fiecare județ are o dată calendaristică de la care pot începe reducerile. Nu înainte pentru că rezultă ilegal.
Se vorbește în parlament de schimbarea datei, mai repede sau mai târziu, și unificarea ei...adică toată țara să-nceapă pe data de 7 ianuarie dimineața la opt cu reduceri de 35% (am dat un exemplu).
Există o lege a comerțului care impune anumite reguli. Probabil așa o fi și la noi dar nu știu eu.
În timp ce scriam de reduceri mi-am băut ceaiul meu de toate zilele, cu lămâie și cu miere. Ceai clasic negru, m-am obișnuit cu el cum s-au obișnuit alții cu cafeaua. Le-am încercat pe toate, alb, roșu, verde, de fructe, de iarnă, de tei, de mentă...cel mai mult îmi place ăsta, dar cu lămâie. De câteva ori am luat unul de la firma aia enghezească cu Tw (nu-mi aduc aminte) ceai negru cu bergamotă. Mi-a plăcut și mai mult.
Nu vă-nteresează, știu ..dar dacă blogul meu va fi citit din greșeală peste vre-o sută de ani de marțieni?
Trebuie să știe cum trăiam și cât eram de diferiți unii de alții, nu?
Între Ro și It, că tot vorbeam de diferențe conceptul de "bar" e destul de diferit.
În It de exemplu, barul trăiește practic din cafea. Totul se-ntâmplă în jurul mașinii de expresso. Am lucrat știu cum e. Dimineața orice bar e plin de oameni care-și beau cafeaua în picioare. Multă animație și zgomot continuu de cești și farfurioare. Lucrătorii de la bar dimineața, sunt ca cei din uzină, au toate mișcările automate, fac sute de expresso în principal și multe cappuccino, caffelatte, lattecaffe, the, tisane, caffe americano lungo, napoletano, marocan.
Pe lângă cafea dimineața se vând alte sute de cornetti (cu ciocolată, cu cremă de vanilie, cu gem) și alte foietaje și produse de patiserie.
După ce trece valul de dimineață, de pe la 11 încolo se trece la panini. În traducere senvișuri sau sandwichuri... cu de toate dar pe categorii: șuncă și mozzarella, mozzarella și roșii, mortadella, suncă cu spanac,etc.... pe urmă vin tramezzini (alea triunghiulare) toate cu maioneză și pe urmă cu ouă, cu ton, cu carciofi și alte verdure, cu șuncă,etc.... pe urmă pizzette (mici rotunde), pizze a taglio (dreptunghiuri tăiate dintro tavă mare), focaccie, arancine și supli' (ultimele două cu orez)
Sunt și băuturi alcoolice dar se vând foarte rar.
Italianul de rând bea dimineața un expresso cu un cornetto alla crema, dacă e la serviciu caută un bar unde se vând și paste cu sos sau salate pentru pranz și seara acasă carne sau pizza.
Asta e așa o informație pentru marțieni...foarte generalizată pentru că de fapt italianul de rând e diferit de la nord la sud și de la vecin la vecin, un singur lucru e sigur: că beau multă cafea, foarte rar alcool și au mese regulate. Și rar mănâncă pe stradă. Ok, sunt mai multe nu numai unul (lucrurile sigure ).
În bar intră oricine și pentru orice, chiar și numai pentru un pahar de apă de la chiuvetă. Italienii sunt destul de disponibili și de cordiali, te privesc în ochi când îți vorbesc și nu-ți dau cine știe ce aere sau fițe. Nu prea i-am văzut complexați sau frustrați. N-au de ce, n-au nimic de demonstrat nimănui, la Napoli e plin de gunoaie și în Sicilia de mafie, Berlusconi va fi îmbălsămat de viu dar ei se ne fregano altamente.... aici odată a fost un imperiu, ei au exportat pizza, pasta și mafia, l-au legănat pe Leonardo și pe Michelangelo, se mândresc cu operațiile estetice ale lui Armani și Versace și în general în fiecare perioadă istorică a lumii ei intrun fel sau altul sunt prezenți. De ce-ar trebui să aibă complexe de inferioaritate? Și Roma e orașul cu 270 de zile de soare (și e în centru)...deci...asta e. Sau cel puțin eu așa îi văd. Aș scrie cu totul alte lucruri despre olandezi. Sau despre unguri, sau despre belgieni.Cred că pe azi am terminat cu informațiile despre cultura italiană, mai bine aș scrie o carte că sunt la modă cărțile de călătorie de când au și românii dreptul și banii să călătorească. Dar cărțile costă, bogurile sunt gratis!
Afară s-a înseninat deci spre seară chiar am putea să mergem prin niște magazine.
Ieri am învățat, chiar și eu nu numai Nan. Numai ca să-l ascult, a durat vreo două ore. Două ore despre proprietățile sângelui, despre plasmă, eritrocite, piastrine, hematii,pH, RH, aciditate, alcaloză, feritină, anemie, normoblaste. 30 de pagini în două ore! Nu vă spun câte pagini are cartea.
Ieri: no jogging ! Pauză de acid lactic.
 |
| Auditorium |
Nessun commento:
Posta un commento
Comentarii