LA MULȚI ANI !!

La mulți ani tuturor celor care trec pe-aici cu o îmbrățițare în plus celor care au avut timpul, îndrazneala sau plăcerea de a-mi scrie un comentariu din cand în când. Pentru mine a contat . A fost ca o încurajare !

Nu știu ce ați facut voi, unde ați fost și cum v-ați distrat de Rev. și de toate sărbătorile astea dar eu chiar dacă n-am făcut cine știe ce am fost mulțumită, m-am bucurat, am râs, am mâncat (mai mult sau mai puțin) și am și ciocnit. În sănătatea mea... și a voastră, a celor care din când în când vă gândiți si la mine. Să trăiți, să fiți sănătoși și iubiți !

Mai pe larg.   ...Pe 31 am decis să ieșim în centru, fără un plan anume, doar așa să vedem cum e Roma în ultima zi a anului.
Era plină de turiști, de oameni de toate felurile și culorile care mergeau de colo colo, cu pachete, cu troley-uri, cu rucsacuri, în grupuri mari, câte doi, de mână, îmbrăcați casual sau de sărbătoare, cu mâinile în buzunare sau cu copii, cu aparate foto sau vorbind singuri (probabil cu bluetooth)...forfotă și vânzoleală, metrouri și autobuze pline dar totul întro atmosferă liniștită, călduță, plăcută.
Așa era și la 16 când am ieșit, și la 21 când ne-am întors. Toată lumea mergea undeva. Sau își căuta un loc bun de unde să vadă focurile de artificii la miezul nopții.
Piețele principale (Spagna, del Popolo, Navona, Trastevere, Republicii, etc) împodobite, iluminate, cu presepi, cu brazi sau cu șiruri lungi de corturi mercatino di Natale .
În piazza Navona era super, toată lumea mânca gogoși și clătite, mere în caramel, vată de zahăr, cocoșei și inimioare. Am mâncat și noi, normal!
Dar nu prea ne-am săturat. Am intrat întrun bar și am cerut un mini hot-dog și o felie de pizza, ok eram în plin centru, dar am plătit 7 euro și 50 de cenți. Apă am băut de la fântână ! (la Roma toate sunt potabile)
Pe urmă ne-a sunat F. și ne-a spus ce a făcut ea de mâncare pentru cină ... oooohh, facuse o mulțime de bunătățuri pe care ni le-a descris până la ultima aroma de ne-a lăsat gura apă.

La Auditorium biletele la concertul Gospel se terminaseră. Era un concert cu muzică din aia americană unde bat toți din palme și tralala...un concert care începea la ora 22 pe 31.12.  Eram siguri că vom fi doar noi (eu și cu Nan) și niște turiși americani rătăciți.Eventual și bătrâni.  În schimb nu, toată sala aia imensă era pli-nă !

Am luat totuși bilete pentru a doua zi, la Gala vieneză la care l-am invitat și pe Steve și unde a fost așa de frumos și de incredibil că m-am și emoționat. O să pun poze.
Steve cântă, la mai multe instrumente...așa că și-a spus părerea, părerile așa mai cum săzic...mai de profesionist, de cunoscător....dar eu n-am avut problema asta. Și nici Nan...nouă ne-a plăcut și gata.
M-am simțit așa ca la concertul ăla de la Viena pe care-l vedem la TV pe 1 Ian.
Avea și aceleași piese... începea cu marșul lui Radetzky..., ăla în care participă și sala cu aplauze și cu alte bucăți cunoscute, Strauss și Tchaikovchi. Super frumos !

Și dacă nu s-ar fi băgat Steve cu invitația lui la vânătoare...concertul ăsta probabil că ar fi fost evenimentul cel mai important pentru Nan în perioada asta a sărbătorilor.
Dar nu frate...s-au dus ei, amândoi, duminică dimineța, (s-au trezit la 5 !!!) la vânat de păsări.
Pffff... și Nan s-a întors bucuros și entuziasmat. (grrrrrrr!!)
Au prins 4 tordi (care nu știu cum se numesc în românește) , au stat 3 ore la pândă și s-au jucat cu un câine din ăla alb cu pete maronii...și oh și oh..... că ce fain a fost... și ce minunat.... și ce BigHunter s-au crezut ei!
Oameni buni, nici nu e așa de fain la vânătoare ! Ce poate fi așa de super? Să te trezești la 5? să aștepți răsăritul pitit acolo printre boscheți? Să tremuri de frig? să stai nemișcat să nu te vadă păsările? să omori căteva păsărele nevinovate? Să nu poți scoate o vorbă că sperii  "vânatul"?  Pfff.... nici n-a fost fain ! știu eu !

Astea au fost sărbătorile noastre... ne-am întors pe 31 înainte de miezul nopții acasa. Din mai multe motive.
Eram obosiți (nu numai eu!) , stătea să plouă, nu mai aveam autobuz dupa 22 seara și nu eram siguri că găsim un taxi, ne era foame și încă alte motive...
Am mâncat (nu prea mult) și ne-am uitat la un film (nu prea fain).
Și uite-așa.... în timp ce noi și toată planeta faceam din astea și din alealalte, pe furiș și-n vârful degetelor, 2010 s-a dus.
Eu eram relativ bine, liniștită și ok.
Am terminat o altă carte de-a lui Marai... și mai am una. Tot de el.