Feta, igienista, two weeks (filmul)

Ca să cumpăr o felie de brânză feta, la Elite îmi cântărește felia (cam 200gr) care în prealabil e învelită în peliculă de celofan, pe urmă  pusă într-o tăviță mică de aluminiu (din alea pt cuptor) , pe urmă pusă sub tăviță un carton din ăla de prăjituri, după care se învelește tot pachetul în hârtia cerată a firmei.
Ca să fie sigur că nu se desface se lipește bonul de cântar chiar la îmbinarea hârtiei și ca să fie și mai sigur se pune peste bon și peste hârtie și peste carton și peste tăviță și peste țiplă un elastic din ăla colorat țichi !
Și așa am cumpărat eu azi 200gr de feta !
Dacă vreau pot să mai pun un trandafir și s-o fac cadou cuiva.

La ora 18 Steve avea programare la dentist și m-am dus și eu să văd cum e.
Era un apartament de 2 camere frumușel curat și elegant, la intrare era sala de așteptare dar se vedea că acolo n-așteaptă multă lume în general. Erau doar trei scaune-fotoliu din alea ce se rotesc și două cabinete cu aparatură nouă. Dar...ce am priceput eu mai greu a fost faptul că Steve s-a dus doar pentru curătenia dinților iar dentista nu era acolo.
Din ce-au discutat am dedus că in It. există o specializare de igienist. Se fac doar 3 ani de facultate de unde ieși cum spuneam igienist. Trebuie să cer mai multe lămuriri pt că mi se pare cam puțin....mă gândesc că poate sunt și odontoiatri, că să facă doar ultrasunete și curățenie din aia e prea puțin.
Pentru două ședințe a plătit 60 de eurini. (cu ultrasunete)
Igienista se numește Jamila (italo-arabă) și are doar 25 ani.

Despre mine mai bine nu scriu pentru că azinoapte nu reușeam să adorm gândindu-mă la funeralii.
Of, nu pot..trebuie să vă spun două cuvinte.
Funeraliile pentru mine, repet pentru mine, sunt niște obiceiuri învechite și fără rost. Toată lumea aia care se duce acolo ca să plângă și nu știe cum ar fi mai bine să se comporte, copiii care drăguții de ei îi văd pe adulți plângând și se-ndurerează și mai tare,....și toți ăia care se fac că plâng sau că sunt îndurerați dar....sau...știți și voi cum e nu mai zic nimic.
Mie mi se pare mult mai simplă incinerarea, fără slujbe, fără mese, colive și pomeni la intervale regulate de timp. Puțină cenușă într-o cutie, îngropată la radacina unui copac mare și cu umbră deasă în grădină sau întrun parc, undeva unde cine vrea să vine se poate întinde pe-o pătură să privească cerul sau să stea pe-o bancă cu fața la soare, să mănânce pop-corn sau să vorbească cu copiii, în general să vină cu plăcere, liniștit și fără nevoia de a plânge și de-a sta trist și recules acolo ca la un mormânt în cimitir .

Era doar o părere a mea, n-are nimic de-a face cu ce cred alții, nici nu vreau să jignesc pe nimeni dar.... nu mi se pare o discuție macabră. (am văzut afișul la Two weeks cu sally Field și de-acolo 'inspirația'...e fain filmul, vedeți-l)
Steve de exemplu ține să fie pus într-un sicriu de lemn pentru ca în descompunere celulele corpului să nutrească rădăcinile copacilor, ierbii și pământului în general. Să intre practic în ciclul naturii în care totul se transformă și nimic nu se pierde. Și asta e frumos.
Ok, mâine mă uit la o comedie !