Săptămâna 5

 San_Filippo_Neri

Vechea secție de oncologie era in pavilionul A.
Era întradevăr veche și semăna cu judeteanul dar avea:
- săli mari și înalte ( ~4m), cu ferestre enorme și luminoase
- coridoare largi de puteau umbla grupuri de 3 persoane una lângă alta
- băi vechi dar multe și curate
- o mulțime de cabinete utile și inutile
- 25 de paturi
- Personalitate

Noua secție, se află in pavilionul D, super nou super modern dar cu:
- săli mici cu tavan fals și jos că DănutzStefyi îl atinge cu mâna, ferestre mici (noroc cu neoanele)
- coridoare înghesuite unde trebuie să zici intruna "pardon"
- băile încă nu le-am văzut
- 5 CINCI paturi
- stil comercial

Cei 20 pacienți care nu mai sunt internați vin în Day Hospital.
Consecințele sunt catastrofale. Pacienți mulți și personal puțin.
Când am ajuns azi, sala de așteptare era plină și supraîncălzită. Lumea stătea ca-n gară cu paltoanele în brațe și pe scaune din alea gen spate-in-spate înghesuită ca la cinema.
Unii stăteau în picioare.(știau ei ceva)
După ce am anunțat că am venit m-a chemat la consultație (a mers totul repede, cca 15min in total). După consultație am mereu de așteptat vreo 10-20 min până mă cheamă în sală să-mi schimbe cutia. M-am așezat pe un scaun. În stânga o cucoană mi-a făcut loc să stau mai comod, în față o altă cucoană mi-a zâmbit, lângă ea tot în față o alta mânca un kindercereale. Avea două șervețele unul uscat și unul umed că ciocolata aia era topită rău așa era de cald acolo.
M-am uitat pe geam, inorat. După 2min. iar m-am uitat în față la cucuone pentru că afară nu se vedea nimic. Cucoanele iar mi-au zâmbit. M-am uitat la ghete. Nimic.
Mi-am scos telefonul dar nu puteam să mă joc că aveam rucsacul și haina în brațe. iar m-am uitat la babe iar ne-am zâmbit stânjenite . Una a oftat. NU cea cu ciocolata, cealaltă.
Și prin urmare m-am ridicat !
Cealaltă sală de așteptare era de 5 ori mai mare.

În timp ce mi-au schimbat cutia am comentat puțin situația cu asistenta.
Nemulțumită si ea. Pacienții sunt prrea mulți și mai repede nu se poate lucra.
S-au oferit să lucreze și după masa în schimburi dar nu sunt bani și nici personal.
Veronesi, ministrul sănătății, a zis că numărul pacienților bolnavi de cancer continuă să crească, se va ajunge ca una din doua persoane să fie bolnavă. Și-atunci??
NU sunt bani pentru sănătate, spitalele se inchid sau se restrâng. Se lucrează tot mai mult în DH.

Mă consider un bolnav norocos. Nu sunt bătrână, organismul meu reacționează încă bine și-mi pot administra în mod decent viața de zi cu zi. Nu am copii mici, nu am o carieră de apărat, nu am un serviicu de păstrat cu dinții. Am cui să cer la orice oră un sfat medicaal competent. Nu umblu singură de la o ușă la alta pentru trimiteri, analize, rezultate și altele. (sunt întradevăr multe de făcut și asta înafară de faptul că zilnic e sedința de radioterapie). Nu-mi fac griji că dacă plătesc medicamentele nu-mi ajung banii pentru întreținere.
Am un motiv serios de trăit (ieri m-am uitat la pozele lui Nan în halat alb la lab. de anatomie și m-am gândit că sunt chiar mândră de el. și mă bucur că puțin acolo am contribuit și eu la halatul lui )
Am și câțiva prieteni și câțiva oameni care mă iubesc întradevăr și pe care mă pot baza.
Nu e puțin, nu e deloc puțin.

DH pentru un pacient oncologic nu e întotdeauna ușor de susținut.
La radio se merge zilnic, analizele se fac săptămânal, la farmacie sunt cozi, nu tot ce vrei se găsește întrun sg loc, de chemio nici nu mai vorbesc.
Și cancer fac și cei care au familie, copii, cumpărături de făcut, gătit, spălat, călcat, etc etc

În Italia lumea se plânge așa....în Ro cum o fi?