lunedì 13 dicembre 2010

Săptămâna 4

Și uite-așa am stat eu toată duminică dimineața in pat.
M-am ridicat numai să-mi fac ceai și iar m-am întors la căldurică.
În casă nu-i așa de cald cum mi-ar plăcea mie iar afară a fost toată ziua frig și întunecos. N-a plouat.
Mai am uneori crampe,(rareori) si îmi simt partea de jos a abdomenului inflamată. Mâine ceva o să-mi spună.
Am început o nouă carte de-a lui Marai dar tot nu e ca prima pe care am citit-o.
De fapt, cred că el e același, eu m-am schimbat între timp.
Scrie ca Eliade: despre mari sentimente, mari pasiuni, bărbați de caracter și femei pline de demnitate. Scrie despre destine implacabile și despre iubiri mistuitoare.E interesantă povestea dar din când în când parcă-mi vine să urechez câte-un personaj și să-i spun că nu astea sunt problemele cu adevărat importante.
Dar na...e vorba de perioada dinainte de război, de burghezie și de lumea bună a budapestei.
Acum nu știu pe unde mai e burghezia și aristocrația că suntem toți la fel

........................................................................................................................................................

Am scris asta ieri dar în timp ce-mi făceam un ceai, stickul s-a deconectat și pe mine iar m-au luat niște crampe frumoase... așa că acum știți de ce...
Biine, azi e luni și deci m-am dus la consultații, de-abia așteptam să le vad pe doctorițe să le-ntreb vreo două... că prea m-am simțit rău.
Prima, oncologhesa, era supărată că hepatologhesa (aia la care m-am dus vineri și mi-a dat de făcut alte analize) i-a dat mult de scris.... că de ce n-a făcut aia o rețetă cum trebuie în loc să-i dea ei să copieze tot cearceaful ăla de analize (nici nu prea părea de acord cu analizele, că prea erau SF) și că de ce mi-a dat numai acido durso (?!) și că de ce să controlăm albumina o dată pe lună.
Na, ce mai...nu i-a plăcut.... dar nici mie...și în timp ce tot scria ea acolo pe calc (toți medicii scriu referatele lor pe calc și am vazut că aproape toți ar arunca liniștiți din când în când tastatura aia pe fereastră) am încercat să-i spun că eu sufăr...că am fost subocluză vineri (aici s-a încruntat) dar că sâmbătă am avut enterita (aici s-a înseninat, mă gândeam eu c-o să-i placă...) crampe, dureri, etc. A zis că e normal, ba chiar!! dada!! : ar fi fost ciudat să n-am astfel de simptome la ce cartelă clinică dețin.

Acuma da! sunt liniștită... wow!...dar parcă tot mă mai ia câte-o spaimă că na...dacă nu făceam enterită!

M-a controlat puțin dar nuuuu... ăsta e un abdomen bun, moale, e ok.
Mi-au schimbat cutia, mi-am luat și un panino (nu din ăla românesc) cât am stat acolo la onco și am coborât la radio.
Altă doctoriță, mai serioasă. Mai atentă.. și mai trecută așa de tinerețe, îmi place mai mult de ea.
A ascultat și ea tot pomelnicul, mi-a schimbat dieta, acum e aproape normală doar fără sucuri de fructe și verze murate și din astea.... ce mi-a mai zis?....ah, picăturile de fermenți (mai multe), lingurița de ulei înainte de masă și cam atât.
Vestea tristă e că trebuie să fac 28 și  nu 25 de zile de terapie cum știam eu și una deja am sărit-o...deci....
Și am așteptat cam mult să-mi vină rândul azi la radio (noroc cu panino de sus) ... când am ajuns acasă era trecut de 17, eram așa obosită că am adormit vreo jumătate de oră.
Cam asta pe azi... mai am multe lucrușoare interesante de zis dar sper să am timp mâine...mă duc să-mi fac puțin orez. Cu ton! (se face singur)

Nessun commento:

Posta un commento

Comentarii