Să vină Crăciunul

Azi am desfacut primul panettone pe anul ăsta.
Cutie faină, de carton, roșie și lucioasă cu multe stafide desenate pe ea.
Gustul? N-aș putea să vă spun....cred că de cozonac dar na...
Când face mama cozonac se simte mirosul în tot blocul și de fapt înainte de Craciun nu e scară de bloc unde să nu se simtă parfumul cozonacului sau a sarmalelor. Și a bradului. Și mai e și vinul fiert și țuica fiartă și friptura la cuptor... mmm ce buuuuneee (mi-e foame...am luat escozul și nu pot mânca 1h)
Am făcut  multe sărbători de Crăciun departe de Brașov dar ceea ce mi-a lipsit întotdeauna și cel mai mult, au fost aromele.
Toate orașele lumii sunt frumoase în decembrie, cu sau fără zăpadă....dar majoritatea au acelși mare minus: aromele, parfumul, mirosul.
Am vazut de-atâtea ori la Atlassib români care trimiteau bucuroși cutii din astea de cozonac... mereu îmi venea să le dau cu linia peste degete (nu tare eh  ) pentru că .... eh, știți voi de ce.
Nu e familie în România care să nu facă cozonaci, brad, sarmale sau friptură (de vin și țuică nu mai zic) și nu e gospodină care să-ncerce să facă cozonac și să nu-i iasă ceva acolo. Și ceva-ul ăla e de zece ori mai bun decât bucata asta de pâine rotundă și sfărâmicioasă,care ține 3 luni și e toată sintetică, dar care e  așa de frumos ambalată.
Și cozonacul de la Pâine e mai bun decât ăsta. Garantat.
Ok, am mai mâncat pe ici pe colo cozonac făcut la nu știu care patiserie italiană și care întradevăr era bun, Chiar foarte bun (costa o avere dar era bun) însă ciudat, ăsta rar l-am văzut ambalat. Ce e bun n-are nevoie de publicitate colorată.
Nu sunt eu mare patrioată dar parcă îmi pare rău când văd cum ne înghite occidentul ăsta.
Ambalaje, ambalaje ambalaje, asta cumpărăm.
Ca să fim și noi ca ei! Pfff...... ce mare șmecherie!!

Am fost la radio, nimic nou, doar că aș fi vrut să fac câteva cumpărături. Nu le-am făcut! Lume multă peste tot, și de fapt nu asta era dar... mă simteam obosită.... cadourile se cumpără când sântem voioși..sau așa ar trebui.

Am primit totuși un brăduț, mititel și cu rădăcină. Se poate replanta anul viitor.
Și vecina din fața mea (cu care împart un hol mic la intrare) a așezat pe măsuță Euphorbia (stella di natale)
Parcă parcă ....!
 Parcă vine și-aici cu tot radio chimio și tot ce am mai adunat eu anul ăsta.
Dacă faceți sarmale să vă gândiți și la mine.

Ultima frază mi-a adus aminte de surpriza pe care mi-a făcut-o Gi anul ăsta de ziua mea.
Faptul că m-a sunat a fost deja o surpriză...dar a fost și originală și a fost până la capăt.
Mi-a zis așa :Să știi că am o sticlă de champanie în cămară și mă duc acum și o deschid. Și o s-o bem cu So în sănătatea ta. Nu glumesc !
M-am bucurat că gestul a fost frumos și sincer și știu că au băut puțin pentru mine.
Mulțumesc Gi, nu știu dacă ți-am spus ...și să știi că eu chiar m-am simțit mai bine de-atunci :)

Ok, acum pot să mănânc.