giovedì 16 dicembre 2010

înainte și după radio

Înainte de a merge la radio lumea e așa: soare, copii, mașini, frig, cornetti, bună ziuaaa, copaci, păsărele, roșu aprins, pâine, aer curat, portocale, căldură, cer, senin, iarnă, așa e viața.
După radio încă vreo oră rămâne tot așa.
După vreo oră se schimbă și devine așa : soarele ăsta mereu îmi intră în ochi, copiii sunt mereu gălăgioși, prea multe mașini, mult prea frig, cornurile n-au nici-un gust, bunaziua. , roșu stins, urăsc iarna, dar voi ce găsiți așa de frumos în viața asta, cum de reușiți să vă bucurați de ea?
A doua zi e iar "înainte de radio"
Mi-am dat seama doar azi dar durează deja de mult.
Nu sunt chiar nervoasă dar așa deodată încep să-mi pierd răbdarea și de-abia aștept s-ajung acasă.
Practic nu simt cine știe ce dureri sau ce efecte insuportabile doar că îmi pierd cheful.
Uff...nu se mai termină odata !?

Un bărbat îi povestea altuia astăzi la bar în timp ce-și beau cafeaua (repede, în picioare):
 - Păi daaa, și azidimineață ne-am certat. E nebună, e complet nebună..am tot sperat să cadă berlusconi că așa poate se mai termina cu Grande fratello, uomini e donne și alte prostii din astea de care e plină televiziunea de dimineața până seara.
Imaginează-ți ! fiică-mea - care face 13 ani peste o lună - se machiază. Bine, toate fac la fel deci dacă nu se omologhează e jale, cred că n-o mai primesc la școală. Azi dimineață însă a fost prea de tot, nevastă-mea fugea prin toată casa căutând "una benda". Dada, aia pentru ochi. aia oculistică.
Crezi că fiică-mea avea nevoie de bandajul ăla? Păi  ce-i drept se machiază zilnic și de-atâta machiaj i-a venit o frumoasă conjunctivită, așa-i trebuie poate învață ceva din asta...dar nu despre asta e vorba, nu.... ci despre faptul că nevastămea căuta chestia aia ca să i-o pună pe ochi !!! Că nu poate merge așa la scoala!! Așa nemachiată !! Sandro, îți dai seama că mi-am ieșit din țâțâni, cum adică..?? am innebunit toți?  nu poate merge la școală nemachiată? și vrea să meargă cu un bandaj? Păi sunteți de legat nu de psiholog, vă trebuie o echipă întreagă că unul singur e apă de ploaie la biscuiții voștri !!
- Tu să taci că nu-nțelegi nimic. Eu mă duc cu ea la școală, la dans, la  ședințe, la cumpărături, numai eu. Că ție nu-ți pasă. Halal tată! Ești un falit, asta ești! Iar ea e un copil fără tată, ai nenorocit-o! Și după toate astea, dacă o duci și tu o dată pe săptămână la școală vii să critici și să dai sfaturi. Ce știi tu cum se simte ea la școală așa ?
- Cum așa? Adică nemachiată și cu un bandaj pe ochi?
Sandro dragă, așa m-am săturat... parcă vorbesc la ziduri! Măcar de-ar fi căzut guvernul ăsta, să se fi schimbat naibii ceva măcar în țara asta....... dar nici atât, of !

2 commenti:

  1. Citind ca un roman povestea asta , Sandro pare un imperativ al numelui sotiei ... dar cred ca nu e asta de fapt .

    RispondiElimina
  2. :)) da... exact... ca bunica de la tara care-l striga pe nepotusu nascut si crescut made in Italy Mario...doar ca nu-l striga asa cum crezi tu ca ce stia ea batranica, il striga cum stia ea adica nu cu accent pe A ci pe I ...ca na la tara Mario e doar Maria stii tu!

    RispondiElimina

Comentarii