Melancolii

Azi dimineață mi-au adus cassettiera pe care-am comandat-o ieri la mobila.
Baieții care-au venit s-o monteze (doar mânerele restul era deja înșurubată) erau români. Mi-a venit să-i întreb ceva...dar... ce? de unde sunteți, de când lucrați aici? ...n-aveam chef.
S-au mirat puțin că eu la 9 dimineața deja umblu prin casă (chiar și mătur) cu aparatul foto la gât dar na... n-au zis nimic. Foarte bine.
Are patru sertare, venge', mi-e foarte utilă și se potrivește perfect cu tăblia patului (primită cadou și adusă de prin Maroc, sculptată așa cam naif dar faină, merge)

Steve a avut expoziție și a chiar vândut o acuarelă. doar de dimineață, după amiază a împodobit brăduțul cel din ghiveci în timp ce eu plângeam în cadă.
Mă mai apucă așa câte-o criză de depresie...cred că de prea mult bine.
Azi plângeam pentru că n-am avut eu brad când eram mică și mama nu mi-a citit niciodată povești și nici nu m-a îmbrățișat înainte de culcare și..snif snif... acum e prea târziu.
Și a fost prea târziu și să mă duc la mercatino di Natale care s-a deschis aici la o stație de mine. S-a deschis deja de vreo 10 zile dar tot vreau să mă duc seara și ba plouă ba e frig ba sunt obosită...ba plâng în cadă și când îmi trece e prea târziu.

Dar avem brăduț...nu e chiar brad brad (cel care mi-a plăcut mie costa 280 de euroi, măjur! și nici nu era cel mai frumos) dar măcar nu e artificial. E frumușel ce mai ....

Cam atât pe azi. Ah...am terminat cartea Irinei Szasz "CuMinte la Dalai Lama" dar nu știu ce să zic... nu e chiar de aruncat ba chiar aș ține-o pe noptieră să mai citesc din ea din când în când.
N-a fost însă ceea ce trebuia să fie. În ciuda titlului, DLama, interviul pe care Irina i l-a luat, apare doar spre finalul cărții în câteva pagini. Un interviu fără nimic deosebit, întrebări clasice răspunsuri pe măsură.
Cartea nu e nici roman nici carte de călătorii nici sagistică...nu știu ce e.
Ea scrie întrun stil atât de ermetic și de sucit că poate ar fi ieșit mai bine un volum de poezii.
Are o românească impecabilă dar... prea impecabilă.
Dincolo de carte, ea, Irina, ca femeie cred că mi-ar plăcea foarte mult dar cartea după umila mea părere e .... forțată, ciudată, n-am înțeles ce a vrut să spună și unde vroia sa ajungă.

Pfff... eu sigur vreau să ajung în pat, mi s-a făcut un soooomn, da' un somn de nu mai văd nici literele.
Mâine revin :-˝)