Marți ne-am certat, aveam dreptate doar pe jumătate dar n-aveam argumente. Și strigă mai tare decât mine!
așa că am lăsat-o baltă: "de la spital te-ntorci in taxi și dacă chiar ai o urgență ieși cu mascherina (chestia aia care se purta pe gură și pe nas prin aeropoarte la gripa de găini). 2.700 de glob albe înseamnă pericol mare de infecție, asta-ți mai lipsește.
Ok, azi am refăcut analizele pt că la -2500 se întrerupe terapia, se face o injecție de stimulare a creșterii globulelor și se reia terapia.
N-o să credeți, nimeni nu crede! Am 4.600 de globule albe!! De sâmbătă până azi, cică se mai greșeșste și la laborator dar eu am și glob roșii mai multe și transaminaze mai mici. Deci??
Mă duc la radio, cer să vorbesc cu un medic, mă consultă, am dureri ușoare în zona iradiată dar nimic grav în schimb despre analize nu știe ce să spună. Zice întro doară așa că fluctuații mai sunt dar nu chiar așa !
Ok... deci mă duc la cumpărături.
Oameeni buni, Roma e gata! prin centru e splendid!! prin vitrine e super! in magazine și mai și. Haideți!
Eram cam obosită, am stat puțin și am intrat doar unde trebuia.
În magazinul de tel. normal că nu mai țineam minte toate literele și cifrele modelului de nokia pe care-l vroiam. Îl știam pe cel vechi, x6, că era ușor dar nu era pentru mine.... eu vreau doar să telefonez.
Vânzătorul m-a vazut indecisă dar când i-am spus că vreau un 3G, touch, blth, wifi și l-am mai întrebat și de OS a înțeles el cu cine are de-a face ..heheeee... am sunat și la callcenter la DiGi ca să-mi spună dacă e compatibil. A zis că da... imediat o verific!
Am vazut un inel frumușel intro vitrină în timp ce vorbeam la telefon.
Am vrut să intru dar aveau sistem de siguranță, puteam să plec că m-am prins eu ce bijuterie era dar vânzătorul se uita fix la mine și aștepta sa-mi deschida. In mijlocul magazinului, la 2 pași în fața ușii stătea un câine în coadă. Era gri și foarte frumos pieptănat. Nu puteam să-i dezamăgesc pe amândoi: am sunat.
Mi-a venit în întâmpinare, nu m-am mirat, v-am zis știam eu ceva... chiar mă așteptam să mă servească și cu cafea... n-avea rost să mă uit prin magazin, s-ar fi mirat.
I-am zis de inel. Cel mare? Nu, cel mic. Ah, foarte frumos, probați-l modelul ăsta se poartă câte doua, uite-așa, daaa... foarte frumos, aveți degete lungi și elegante. Wooow..mai zi mai zi!
Cât costa? Șase și saptezeci sau șapte și cinzeci ( nu m-am prins de diferență). Adică șaptesutedeeuroiii!
Ehm... îmi plac și cerceii cât costă? mille cinque...adică 1500. Copia!! completează omul....
Ok... deci mie cerceii ăștia îmi cam lipsesc, simpli și frumoși, eleganți și discreți, genul care-i pui și nu mai trebuie să-i scoți arată bine mereu.
Da dar eu am cancer! și n-am fete. Și Nan n-are nicio prietenă oficială, are doar multe căprioare așa i-au zis în cafea. Deci nu că n-are...are mai multe. Na..!
Ce să facă cu doi cercei..la atâtea căprioare...eh?!
I-am zis că mă mai gândesc. M-a salutat curtenitor! Cine știe se gândea el, dacă nu moare...poate poate !
Da!.. nu se știe...
Și am mai facut ceva interesant.
Am intrat intrun magazin de cizme.... faine de mori... nu știam ce să aleg... pentru mine și asta-i o problemă, că dacă îmi plac prea multe ies fără să cumpăr. Și așa a fost !
Dar? ... eh... le-am probat!... adică ce mai, vă spun tot...m-am lăsat încălțată de un vânzător negru și creț care a pus genunchiul lui îmbrăcat in pantaloni de costum negru pe covorul albastru .... ca-n filmeee!... păi trebuia nu... eu am cancer, mai sunt doua săptămâni până la Crăciun și tocmai am ieșit de la radio cu cutia de chemio la gât... păi dacă nu acum atunci când ?? Eh... a fost super !
Nessun commento:
Posta un commento
Comentarii