Mâine e luni

Pfff... m-am săturat de cutia asta pe care-o port la gât de doua săptămâni.
E o cutie cilindrica de plastic dur. Grea de vreo 400g (în fiecare zi devine mai ușoară cu 12).
12g de otravă zilnică și asta e doar o chimioterapie ajutătoare, care practic stimulează efectul radioterapiei.
În prima zi mi s-a părut chiar o joacă, arătam ca o turistă cu aparatul foto de gât.
După câteva zile însă nu mai știam cum și unde să mi-o pun.
Incercați să va puneti pe umăr o poșetă mică.... da, e fain nu? suportabil cel puțin... ok, acum încercați să faceți tot ce  trebuie să facți cu poșeta pe umăr. Curățați morcovi, ceapă, spălați vase, rufe, luați-o cu voi la plimbare, în baie, la masă, peste tot... cum e? eh...
Cel mai rău e cînd o pun lângă mine și uit de ea. De exemplu sună telefonul...dacă sar să răspund trag cutia după mine cu toată sperietura de rigoare.... și e grav, pentru că o am conectata la priza USB de sub claviculă. Cu un ac ! Acul duce direct in ventricul... și în cutie e otrava mai pură decât cocaina.
Rău e si noaptea, nu pot dormi oricum șimai ales nu pot să uit de ea când merg la baie....și noaptea chiar e ușor să uit de ea.  Dar asta e nimic pe lângă ce e o adevărata chemio, așa mi-au zis... deci nu mă mai plâng, e ok, îmi place cutiuța asta... aș strânge-o de gât de-atâta plăcere !! grrrr

Mâine e luni, și dacă e luni e oncologie, day hospital, controlul analizelor de sânge, încărcarea cutiei și radio. Am deja multe minusuri prin analize și semne serioase de-ntrebare pe la hepatice, dar să nu anticipăm.
Printre multe alte lucruri, problema asta a mea de sănătate m-a învățat că 'toate la timpul lor" , dacă e să ai o veste negativă o emoție sau o neplăcere n-are rost să stai la geam să vezi când vin, oricum o să sune la ușă.
Și nu pleacă până nu deschizi! garantat 100%.
Și ăsta nu e un sfat pentru alții, nu se pot da astfel de sfaturi.   Rămân doar teorie!
Toate .pps alea cu imagini frumoase incununate de citate celebre sunt apă de ploaie... au același efect ca și stirile de la Tv, le auzi, le comentezi, dar nu ajungi să te întristeze, să te panicheze sau să te mâhnească cu adevărat.
 Când ți se-ntâmplă ție sau celor dragi e altceva. Prima e telejurnal a doua e viață! Vreți să le comparăm?
Partea bună e că mintea fiecăruia e atât de ingenioasă încât reușește să șteargă din memorie o grămada de lucruri dureroase, triste sau greu de suportat lăsând în prim plan doar lucrurile bune, placute și interesante.
Rămân și grijile, întrebările și nesiguranța dar astea sunt necesare.
 Așa reacționăm mai rapid, ne informăm mai cu spor, ne autoliniștim.
Toate impreună până la urmă, ne fac mai puternici.
 Și asta nu e o frază de pps cu un asfințit perfect pe fundal.
E viață frate...pagina 43 din viața mea :)