Vești bune

A trecut cu bine prima parte a controalelor, ecografia.

Mi-a făcut-o colegul lui Steve, cel care anul trecut mi-a făcut intervenția de drenare a hematomului abdominal.

Avusesem febră spre 40 vreo câteva zile la rând, un hematom imens de sânge închegat după ultima operație la Spoleto care se infectase, chilograme vreo 45 iar rezervele de energie, speranțele și dorința de a trăi îmi erau la pământ, dar undeva sub papuci, ascunse bine de tot.

Tot ce țin minte e că vomitam verde și nu mă puteam ține pe picioare și m-am lăsat convinsă să merg din nou la spital numai pentru că nu mai rezistam durerilor, dar speram în secret să mă sting cât mai repede.

Ok, dar să mă-ntorc la ecografia de ieri, că e mai vesel.

Nimic relevant, organele mele interne arată mai bătrâne decât ar trebui la vârsta mea, dar din punct de vedere oncologic sunt ok, pot să nu-mi fac griji pentru următoarele trei luni.

ȘI n-o să-mi fac, la ce bun?

Drept pentru care m-am uitat cu atenție la medicul ecografist (sau cum i-o fi zicând).

Și-aici  nu pot să evit întrebările filozofice.

De data asta sunt pe tema Creației.

-Ok Doamne, îmi ziceam, am înțeles, erai în ziua ta cea bună și ai vrut să-ți bucuri ochii creând bărbatul ăsta. Și l-ai făcut ecografist .

Bine, ok, n-am nimic de zis până aici.

Dar.

Dacă l-ai făcut și înalt, și tras ca prin inel la cei 40 de ani, și cu păr des și negru și deștept, și medic, și fiu de director de spital, și elegant…ehm…zic io așa ca muritoare, nu era destul?

Trebuia să-i mai adaugi și caracterul ăsta?

Un caracter de moare de invidie și Richard Gere cât e el de celebru budist.

De fapt seamănă puțin cu el, le-ai făcut aceeași tăietură a ochilor la amândoi.

Și nu te-ai oprit, evident nu era suficient.

I-ai dat și bun gust.

Oh! și-aici fetelor, dacă trebuie să vă faceți vreo ecografie, sunați-mă și-o să vedeți ce vreau să spun, are o coamă excentrică de păr negru, o dâră subțire de barbă nu-știu-cum sub buza de jos, un mod de-a se îmbrăca și-un fel modest de a se purta de mooooori.

Și la toate astea, (credeți-mă am fost cât se poate de succintă în descrieri) ce-a adăugat doamne-doamne când i-a trasat destinul?

Puteți să vă imaginați ce vreți voi, vă las 10 sau nu, vă las 50 de încercări pentru că e tot aia, n-o să ghiciți nici până la Crăciun.

După ce l-a făcut medic și fiu de medic ce soție i-a găsit?

O dansatoare cubaneză de samba, creată și ea întro zi în care Domul a avut răbdare pentru toate detaliile și n-a făcut nicio economie, si nici un minim rabat la calitate.

O splendoare.

Nu te poți uita la ea.

N-am întrebat, dar sigur e și ea medic că avea halat alb.

Da.

Iar cu creația asta de sărbătoare a Lui, Domnul mi-a dat și mie privilegiul să interacționez. Cum să nu?!

Dar probabil a făcut-o în altă zi, ziua în care a decis să se amuze combinând cum știe el mai bine dorințele femeilor cu posibilitățile Universului.

Cu multă și fină ironie adică.

Cu o misterioasă și subtilă combinație, destinul mi-a "împlinit" rugăciunea de la 15 ani când îmi doream să întâlnesc un bărbat frumos și sexy.

Și mi-a permis chiar să mă dezbrac în fața lui ...nu glumesc.

Să-mi ridic poalele-n cap. să-mi arăt abdomenul plin de cicatrici ca Warerloo la 1815 după ce-a trecut Napoleon. și să-i pot vorbi în timp ce el mă unge alunecos pe burtă.

Ce i-am spus însă...iar n-o să ghiciți 100 de ani!

Că e "bellissimo"? Nu!

Că are ochii buni și calmi? Nu!

Că mă simt bine cu/lângă el? Nu!

Că are mâini care vorbesc de parcă m-ar citi pe dinăuntru? Nu! (dar aici măcar aș fi fost pe-aproape)

I-am spus așa, ca să nu vă mai fierb:

 „ce dimensiune are ficatul meu?, dar calculul de la colecist? și pancreasul cum arată?”

Iar el a răspuns : "se-nscrie în limitele normale. nu trebuie să vă îngrijorați. Puteți să vă îmbrăcați"

Tum!

Conversație super, dar super-mega sexy ca să folosesc un termen la modă.

Ok, m-am mai răcorit, v-am spus cum a fost….

Mă-nțelegeți că nu pot să vorbesc orice cu Steve. Sânt gânduri pe care n-are nici un rost să le destăinui bărbaților, n-ar înțelege nimic în cel mai bun caz, ar intra la bănuieli inutil în cel mai rău. Caz evident!

Trebuie să mai adaug niște tablouri dar conexiunea mea e delicată ca un fir de păr, de-abia ține ca să deschid paginile simple, ce să mai vorbesc de imagini sau filmate.