Thai festival

Iar aseară m-am dus la festival.

Thai festival 2011.

La inaugurare cum era și normal era plin de oficialități thailandeze și italiene.

Pe mine Steve m-a lăsat acolo (era chiar lângă spitalul lui festivalul) pe la vreo 19, chiar la deschidere.

NU știu pe unde am luat-o  dar am nimerit înt-run grup de tailandezi care s-au mișcat toți în același moment și care fără să apuc să zic ceva, m-au dus către partea centrală a parcului acolo unde pe malul lacului era amenajată o scenă.

Un thailandez m-a întrebat dacă sunt din grupul de fotografi veniți cu Laura.

Cine-i Laura? I-am răspuns omului că de fapt…eu sunt singură și am dat să plec dar el nunu că ospitaliatea thailandezilor și că „una bella signora italiana come Lei” (despre mine vorbea) și că să iau loc și să mă bucur de spectacol.

Oameni buni, asta cred eu că mi-a zis.

Era foarte greu de auzit (eu sunt cam surdă) și mai ales era foarte greu de înțeles ce spunea. Și mai era și muzică de-a lor "on the air"

Thailandezii cred, nu-l spun pe „r” (ca și chinezii) iar eu am înțeles doar câteva cuvinte restul l-am dedus din gesturi și din chipul mereu-zâmbitor al gazdei mele.

M-am așezat și am asistat la cuvântarea ambasadorului thai și a primarului italian și m-am minunat de costumele femeilor de pe scenă și credeam că na… batem din palme și plecăm… că eu vroiam să văd standurile și ce mai era pe-acolo.

Dar nu, s-a servit un aperitiv, am gustat niște lucruri care se numeau taaaare frumos dar nu pot să-mi mai amintesc nici măcar unul.

Gazda mea (se uita cam galeș, nu-i spuneți lui Steve că e gelos) mi-a adus un pahar cu șampanie și a-nceput adevăratul spectacol.

Ei și....pe mine, puținul pe care l-am văzut aseară în 2,5h de festival m-a cucerit.

Au dansat în costumele lor tradiționale și vă spun  că erau atât de frumos îmbrăcați și aveau o muzică așa de plăcută și de relaxantă că mi-a părut rău că nu știu nimic despre cultura lor.

Fetele erau frumoase și dansau cu mișcări unduitoare din corp, din brațe și din  mâinile lor delicate. Erau expresive și plăcute…. Păcat că toate costumele lor împreună cu penele de păun și cu dragonii care erau pe scenă reprezentau niște simboluri pe care ar fi fost bine să ni le explice cineva.

A mai fost o prezentare de modă, cu rochii de mătase naturală croite după modă lor și vă spun că unele erau incântătoare. Imaginați-vă numai mătasea aia moale și răcoroasă pe piele în serile astea calde de vară.

A mai fost o demostrație de arte marțiale care a plăcut foarte mult publicului.

Și la sfârșit iar dansuri din toate regiunile Thailandei, cu tot felul de măști și cu tot felul de fete seducătoare și elegante. O plăcere să le vezi.

Nimic zgomotos, nimic vulgar, nimic plictisitor sau lasciv. Nimic sexy!

Doar plăcut, frumos, sensibil, original și delicat.

A urmat o cină bufet unde am gustat niște tăiței de orez cu niște iarbă cu gust de usturoi, crustacee și bucățele de pui (cred), un sos dulce-picant de castraveți, niște semințe de pin cu dovlecei și niște chifteluțe mici mici de nu știu ce.

M-am simțit foarte bine….eu. acolo. Cu toate oficialitățile alea care-mi zâmbeau.

NU știu dacă mai era cineva ca mine, adică neOficial în zona aia împrejmuită cu un lanț alb cu flori pe el…. dar eu odată ce am înțeles cum stă treaba m-am adaptat rapid.

Mi-am dat jos șapca, mi-am pus ochelarii și mi-am pus orhidea aia (mi-a dat-o una dintre hostess) la ureche și le-am zâmbit și eu….ce era să fac??

Gazda mea, când l-am salutat că plec, mi-a spus (cred) că i-a făcut mare plăcere să cunoască o italiancă adevărată.

Wow! Puteam să-i stric omului bucuria?

Și am vizitat la repezeală și câteva dintre standuri, sper să pot merge mâine să-l duc și pe Steve, și am văzut cum se țese, cum se vopsesc țesăturile în culori naturale, cum arată o bacă din care se scot firele alea subțiri ca pânza de păianjen de mătase.

 Minunății.

Ce bine ar fi să rămână așa țara lor.

Să nu se ia după noi, să nu se occidentalizeze și să nu-și dorească economie de piață.

Of, ce bine-ar fi…măcar încă vreun secol să nu ne "omologăm" toți.

Ah… era să uit ce era mai important.

Mie întotdeauna mi-au plăcut fructele. De-abia așteptam primăvara cireșele pietroase și căpsunele parfumate și piersicile și merele…îmi plac toate.

Și-aici mi le cumpăr des deși n-au același gust.

Ieri însă , acolo la Thai fest am mâncat niște fructe incredibil de gustoase, de zemoase și de parfumate.

Am mâncat așa: mangostan cu coajă tare roșu-viola și cu miez alb  zemos și foarte dulce, rambutan roșu intens cu „cili” verzi și cu miez  alb, parfumat și zemos ,  suc dulceag de nucă de cocos tânără și mango mamuang (?) galben auriu dulce și parfumat și el.

Credeți-mă, n-ați mâncat ceva mai bun!

Când mergem în Thailanda?