Cut burn and poison

Ăsta e tratamentul standard pentru tumori.
Eu la primul pas m-am impotmolit rău de tot....și se zice că e pasul cel mai simplu.
În funcție de gravitatea lor tumorile au 4 niveluri.
Când m-au operat, eu eram un T3 avansat, ghinion pe linie având în vedere că era la colon și aș fi avut timp măcar vreo 3 ani să-l descopăr și să-l tratez la timp, și noroc chior că la o tumoare așa de mare, nu era infiltrant și n-avea metastaze.
În general înainte de intervenția chirurgicală se face o serie de radio sau chemio ca să-i diminueze dimensiunile. La mine era imposibil. Eram semiocluză.
După prima operație cu peritonită, hematom de 18cm și tot ce-a mai urmat, în septembrie (după 3 luni de la ultima intervenție) s-a descoperit recidiva. Mai apoi pare că nu era o recidiva veritabilă ci un rest din tumoarea inițială. 0-0 ! După ce mi-au tăiat 12 cm de colon  !
De data asta, recidiva era un T1! Frumos, micuț, tratabil.
Deci am făcut chemio și radio după cum bine se știe.
Și apoi m-au operat, iară se știe.
Și mi-au mai tăiat și restul, ca să scăpăm de dubii.

A fost un rezumat ca să pot spune că azi am avut prima vizită oncologică.
Din cauza birocrației a fost o vizită oarbă.
Judecați și voi de ce:
Plecăm cu noaptea-n cap. Ajungem la S. Andrea la 9. S. Andrea colaborează cu SFN.
Ne ducem la ghișeul de "accettazioni" la oncologie (nu știu cum să-i zic).
Ducem o copie după ex. histologic dar nu e nevoie. Chiar colaborează cu SFN. Aveau și ei o copie.
Și mă găsesc și-n baza de date din calc. Bine. Sunt surprinsă de atâta eficiență.
Mă duc la baie. Nici n-apuc să ies că oncoloaga ne așteaptă.
"Bună ziua...buna ziua. Povestiți-mi tot istoricul bolii". 0-0 !
"De unde ați vrea să-ncep?
Păi, cum v-ați dat seama că aveți cancer...
Eu? Eu nici acum nu prea-mi dau bine seama, vă rog să mă credeți, cred că e o deformație pe undeva prin sistemul meu imunitar pentru că încă nu reușesc să-mi dau seama de gravitatea situației. Continui să râd și dacă râd și alții pe seama mea, râd și eu."
"Oh, dar vă deranjează dacă vă povestește tot Steve, el e medic și sintetizează mai bine. Eu sunt prea retorică."
Și-i dă Steve acolo pe limba lor și așa merge repede treaba.
La un moment dat mă întind și mă și consultă.
Iar vorbesc și ea iar scrie, cu stânga, și zice mereu 'certo, certo' .
Tocmai când mă hotărăsc că nu-mi place de ea, intră șeful ei, o întreabă ceva de-o pacientă, ea verifică în baza de date și el n-are ce face și se uită pe foaia mea clinică.
Și hopaaaaa..."veniți de la SFN?" Nu, de-acasă, zice Steve râzând, dar omul era serios.
Aflăm că : le pare rău, nu știm noi căt le pare de rău, ei sunt chiar măguliți că pacienții vor să vină la ei, dar că trebuie să reluăm colaborarea cu SFN.
Cum??? Dar n-am întrerupt-o noi! Uite-aici, scrie adresa voastră, și de-abia v-am găsit că stăm în partea cealaltă a Romei. etc etc.
Concluzia: ne-am întors la SFN.
Oricum trebuia să merg pentru medicare.
Ajungem acolo și medicul de gardă zice "știu tot, știu tot". Știa mai mult ca noi. Nu era nici greu, noi nu știam nimic.
Concluzia2: eu făcusem chemio la SFN și acolo trebuia să continui controalele, dar cum am avut un T1, părea că asta e prima operație și pacienții noi se trimit la S. Andrea. Și de-aia m-am dus degeaba azi acolo!
Asta e procedura standard.
Telefoane la oncologie SFN, mă găsesc  în sfârșit și ok pe 28 aprilie iar mă duc. Tot la prima vizită evident. De data asta la SFN! Oh! Și s-a făcut lumină.
Și nici nu m-au mai medicat pentru că "Steve, cum stă treaba ?" "E bine, e bine, încet încet se-nchide. O pansez zilnic" Aehm....și de ce ne-ați chemat?
Când am pus apa pe foc pentru macaroane era 13,30.
O zi pierdută.

Vestea bună, pe care totuși o bănuiam toți, s-a confirmat.
Cu un T1 plus chemio-radio în precedență e ok. Altă chemio nu mai fac. Yahooooo!