TAC OK, și-acum?

Rezultatul vine doar mâine dar eu am făcut-o! REfăcut-o, că azi erau 2  săptămâni de la ultima.
Cum mă simt?
Obosită....  de-aia mă tot rog să mă lase să plec.

O zi obișnuită (ziua de azi de exemplu) în spital e așa:
La 5 când aș mai fi dormit cel puțin 4 ore, m-am trezit (zgomote pe hol, încep asistenții să se pregătească)
Mă duc la baie, mă uit pe geam, plouă, mă bag înapoi în pat.
La 6 vin cu termometrul.(36,8)
6,10 tensiunea (90/58)
6,40 medicamente, perfuzii (și mie și babei. durează ceva)
7,20 trece prima vizită (medicul care-a fost de noapte)
8,00 mic dejun (eu nu, că aștept TAC)
Iar mă duc prin baie, mă spăl, mă schimb (nu m-am spălat pe cap de 2 săptămâni dar antibioticul ține loc de fixativ). Ies pe hol, fac câțiva pași, salut câțiva asistenți dar n-am unde să pierd timpul, în secția asta nu este nici o sală de oaspeți, cu cărți, tv, scaune, etc)
9,00 Mi-e foame. Vin s-o schimbe pe babă, s-o spele și să-i dea pijamale noi. era încă murdară de formol, ieri au operat-o.
10,00 vin să-mi schimbe așternuturile. 2 asistenți. când pleacă arată ca la hotel.
10,30 vin să-i scoată babei cateter, drenaj și sondino (din nas)
11, 15 trece marele profesor!
( pare un medic român, arogant și "doar n-o să vb eu cu oricine", nu-mi răspunde niciodată la salut și nici nu se uită la mine...daaar, nu e chiar cum pare.
Vine mereu cu medicul de gardă și cu asistenta șefă, cum ajunge la patul meu medicul începe să-i povestească, ce operații am și ce investigații îmi fac.  El se uită în jos. Dar aproape întotdeauna, în timp ce celălalt vorbește mă prinde de mână, în zona pulsului și mă ține așa. Cănd pleacă mă mângâie ușor pe braț. Eh ?)
11, 30 foaaameee. Mă duc să-ntreb la ce oră sunt programată.
La 18 !!!! Cum???
Eh,...mi-au promis că dacă se face un loc te cheamă mai repede.
Pffff..... și cu foamea?
Mă-ntorc și mănânc o felie de pâine..... la urma urmei eu n-am avut niciodată probleme cu tomografiile.
12,00 Steve sună a 5a oară să mă trimită să-ntreb de rezultatul de la plămâni.
Mă sâcâie intruna. Mă-nervează. Și nu-nțelege! De ce nu sună el să-ntrebe !!?
12,15 Buongiorno! Angela, îți las prânzul dar nu mânca încă.
Super!
13, 00 mă medichează. PLămânii? ok!
14,00 vine Steve. Cu mama. Și cu mâncareee.....dar....eu aștept
15,00 se pregătesc de plecare dar tocmai atunci vin după mine de la TAC
Mama rămâne în salon, Steve vine cu mine.
Jos, la nucleare mă cunosc deja. După nume, nu oricum.
Îmi pun acul în venă și aștept.
Obosesc, sunt de 1h în picioare, cer un pat. Mi-l dau.
Nu vor să mă obosesc prea mult și mă duc cu patul în sală, exagerează cu atâta grijă, "Angela, probăm lichidul de contrast" "Ai ai!, parcă mă ustură vena" "Te verific acum, ba nu, stau aici cu tine până simți căldura aia specifică" " Ok, o simt, vena e și ea suportabilă, puteți începe"
M-au mai răsfățat vreo 10 min. și la sfârșit m-au și îmbrăcat cu pulloverul de lână.
Să ne-nțelegem.... eu n-aveam nevoie de așa ceva....și nici nu cred că eram un pacient deosebit....în timp ce așteptam am văzut că-i dădeau alteia ceai și biscuiți și-o mângâiau pe frunte. Mă jur!
16,30 din nou în salon.  Mănânc: Mama vorbește prea mult dar...o-nțeleg, stă singură acolo acasă.
16,45 pleacă toți. Îmi schimbă perfuzia, antibioticul și acul.
17,20 baba vrea să mă-ntrebe căte ceva.... sună iar telefonul, vine iar asistenta la babă și...tot așa.
18,oo cina. nu-mi mai e foame.
18, 30 vizitatori la babă.
Și încă mai sunt aici. E aproape 20.

Deci? Cănd să dorm și eu puțin?