domenica 30 dicembre 2012

Happy New Year !!


  E 30 decembrie 2012 , si dacă eu scriu acum din acelasi vechi fotoliu și la acelasi vechi computer înseamnă că am trecut și de profeția neagră a lui 2012 când ar fi trebuit ca lumea să se sfârșească odată cu calendarul mayas. Nu mor caii când vor câinii, cum s-ar zice.

Nan a plecat deja de mult la București, i-am aranjat frumos în cutie felii dulci din anul următor, i-am făcut cu mâna de la fereastră în timp ce ieșea din parcare , am curățat bucătăria și am păstrat pe un fund vechi de lemn câteva firimituri din anul acesta. Nu m-am îndurat să-l arunc pe tot la coș. O să le-arunc mâine.

Acelasi vechi motan îmi face companie în timp ce scriu de pe colțul lui de canapea.
S-a cam îngrășat și s-a cam lenevit și parcă doarme tot mai mult dar tocmai felul în care doarme, încovrigat pe canapea, felul în care toarce ritmic și nepăsător, felul în care burta i se ridică și i se coboară cu ficeare respirație tresărind din când în când din urechea dreaptă, îmi dau un sentiment de siguranță și de continuitate .
De speranță și de echilibru.
De tihnă burgheză.

Ar fi vremea bilanțului și a noilor planuri dar pentru mine nici 2012 n-a fost un an curat, frumos și liniștit. Am pierdut o altă persoană dragă și în consecință e inutil să mai pun în balanță toate celelate lucruri pentru că oricum mi-ar da cu minus și ar însemna să diminuez frumusețea lucrurilor bune care n-au lipsit și nu vor lipsi niciodată.

Și iar mă uit către Mitzu și-mi dau seama că singurul mod corect de a înfrunta viața e tocmai al lui.
Să lupți atunci când ești amenințat, să plîngi atunci când nu mai poți și să aștepți răbdător să treacă toate,... iar când trec, pentru că trec, întotdeauna trec... să le uiți, să le lași în urmă și să te bucuri pentru tot ce ți-a rămas și să te relaxezi liniștit pe colțul tău de canapea.
Și din când în când, fără grabă și fără frică să arunci privirea înapoi peste umăr.
Pentru că numai atunci când privești înapoi vezi cât de lung a fost drumul și cât de frumos s-au rânduit toate pe unde-ai trecut.

Calendarele le-am inventat noi și tot noi le celebrăm începutul și sfârșitul, dar timpul, lumea, viața și Universul întreg n-au început și nici sfârșit sau cel puțin nouă nu ne-a fost dat să le vedem.
Destupați șampania și mâine și ciocniți un pahar de "la mulți ani"și pentru mine.
De restul o să ne ocupăm atunci cțnd vor veni și să sperăm că vor fi mai multe bucurii .
La mulți ani !



Nessun commento:

Posta un commento

Comentarii