Despre Berlusconi, Monti și Islanda

In Italia se vorbește de trei zile numai despre "un eveniment istoric" de "o schimbare epocală"; dacă n-aș fi din țara lui Băsescu aș zice că e doar povestea cu lupul, o schimbare teatrală și ridicolă.
Au fost mii de persoane zilele astea în piață, unele îl huiduiau pe Berlusconi, altele aruncau cu monede, altele îl insultau și hăhăiau inconștiente de ceea ce se-ntâmplă cu adevărat.
Napolitano l-a ales în graba mare pe Monti și mulțimea a răsuflat ușurată pentru moment.
La Milano Bursa s-a redresat puțin, se așteaptă măsurile de criză și totul continuă ca și până acum.
La Tv se văd aceleași personaje și se aud aceleași discuții prăfuite, aceleași certuri între membrii acelorași partide.
Nimic nu s-a schimbat.
Esența e exact aceeași.
Problemele economice ale Italiei au rămas fix acolo unde erau.
A fost chemat Monti așa cum în Grecia a fost chemat Papademous, ex bancari amândoi.
Nu salvează nimeni economia și poporul, sunt salvate doar bulimicele bănci mondiale.
Italienii sunt îngrijorați, somajul a crescut, prețul benzinei și al alimentelor crește încet, toți murmură dar nimeni nu știe ce ne-așteaptă și cum ne vom așterne de mâine încolo.
Totul e posibil. Falimentul Greciei e doar începutul unui faliment mai mare. Grecia era membră a frumoasei Euralandia în care se folosea moneda de schimb europeană.
Eurolandia cea unită a lăsat-o de izbeliște pe micuța Grecie.
Ce lecție e asta pentru celelalte popoare europene ?
Marea uniune și versatilul euro sunt fragile, perisabile și fățarnice.
Un prieten care te lasă la nevoie. Sau poate doar o cinică momeală construită atent și încet cu mult timp în urmă.
Eu nu cred că italienii trebuie să fie mai preocupați decât alții, nu cred că celelalte state europene stau mult mai comod în scaunul economiilor lor clădite pe euro.
Întrebarea nu e dacă Europa e sau nu e falimentară că când vor declara falimentul.
"Dacă" se poate folosi doar în cazul cetățenilor, a popoarelor luate individ cu individ și familie cu familie.
Dacă fiecare persoană va fi de acord cu falimentul țării ei și cu plata datoriilor către uriașele bănci europene.
Cam asta citesc eu prin ziarele și articolele de pe net din ultimele luni.

Și apropo de dezinformarea despre care vorbeam în postul anterior, cazul Islandei e un alt exemplu de dezinformare fățișă, ghidată, instrumentalizată.
Dacă am timp întro zi o să traduc un articol interesant despre cazul Islandei.

http://www.ilcambiamento.it/lontano_riflettori/islanda_rivoluzione_silenziosa.html

Trecută și ea prin furcile crizei economice din 2008 și obligată să plătească datorii enorme pentru următorii 15 ani băncilor mondiale, s-a răzvrătit democratic. "Revoluția silențioasă" au numit-o.
Prima țară în lume cu o constituție rescrisă în crowsourcing (colaborând în web).